Remus Cretan

Mintea este un foc ce sufera atunci cand nu arde cu flacara, dar cine reuseste sa stinga focul si sa aprinda lumina apasa pe toate culorile curcubeului mintii. La aceasta concluzie am ajuns intr-o

M-a scurg. Sunt lava pe un munte si nu m-as mai intoarce la siragul de paradigme, la locul indesat cu semne de la zei. Paradigma lavei e sa fii orfan in lumea de orfani, iar geometria conului nu e

Totul a obosit de cand lumea s-a inghesuit in coasta nebuniei, toate culorile s-au estompat, obisnuinta umbreste efemerul. Se pare ca secundele tocmai s-au sinucis. Aceasta tristete ce nu evolueaza

La inceput credeam ca traiesc in locul nepotrivit. Eram ocupat si nu aveam nevoie de odihna. Faceam lucruri comune deosebit de necomun: deschideam usi si ferestre sa ma patrunda orizonturile. Si

Intr-un martie deosebit de geros, am fost invitat la un concert simfonic. Cineva de la universitate a renuntat la unul din cele cinci bilete anuale pe care le primeste gratuit fiecare universitar

Ca o biata spaima a taranei e bine sa avem incredere in inima, cu toata adancimea. Sufletul e nedesprins din postul sau, fiind legat de interior, iar inima stie sa-i taie orizonturi curbe si sa-i

Ne inmultim, ne impartim asa cum plange apa cand se topeste zapada. Circulam de la stanga la dreapta, sau invers, ne lovim amestecandu-ne, unul de sus, unul de jos. Cum sa fii profund, daca esti

Ca si Bunavestire, pelerinajul catolic la Capela din Bocsa Montana, de Sfanta Maria, pe 15 august, poarta un mesaj de liniste. De jos, de unde se face pelerinajul, din Valea Barzavei, capela pare o

Acolo unde suntem si ne simtim tineri, trebuie sa ne cautam adanc si sa profitam, pentru ca doar in “inimile tinere” apar drumurile iubirii. Se face, uneori, ca te vezi insingurat, langa stelele

Intr-o duminica de octombrie, m-am trezit cu pasul grabit prin centrul orasului. Se intunecase si trebuia sa prind autobuzul spre gara. Niciodata n-am mai vazut de atunci un rosu asa de

In cafenea se tacea filozofic. La masa dinspre parc, un barbat amesteca vinul, cafeaua si cerul mahnit. Era un fel de plimbare cu vazul prin fereastra pe care se preling ploile ce n-au fost si care

Gând teluric (I) Doar ea Doar ea cu vise sugrumate, Vânt în palmele curate, O pădure-ntunecată Unde floarea-i zace-uscată. Doar ea cu talpa sângerândă, Inima demult

Am ajuns intr-un timp cu semnificatie pentru incurabili. Traind in lumea de nebuni, am incercat sa ajung intelept. Fac si eu precum Petre Tutea, ma zbat degeaba sa ating stadiul de sfant,

O alta la suprafață, mai deloc curățită, O alta-n adâncime, neatins murdărită, ocean revărsat peste țărmuri înalte, val ce mă simte a doua sa parte. Prins în torentul magnific de

La sfârșit de săptămână cresc poftele urcatului la munte nu seamănă cu nimic din ceea ce știe drumețul cerșitele sentimente pe după stânci merg smintite pe ape roșii adie a lavandă pe

Narcisistul uita ca omul este una dintre fapturile care se alcatuiesc cel mai incet si care trec cel mai repede. El depinde numai de parerea sa pozitiva si de “oglinda”. Bucuria sa genuina este sa

Când gândirea merge divorțată de trăire te crezi mai bun, cinstit, simți în tine prima rădăcin-a vieții, o pasăre sublimă, și-o accepți ca pe un dar desăvârșit. Când suferința zboară

Mi-e sufletul distrus căutând reala doamnă, Învăț târziu sărutul schițând un râs de toamnă. Cu inima golită, plutesc de azi alături Și nu știu unde duce acest șirag de fluturi Când

Pentru multi intelectuali, pasiunea lucrului cu ideile este superioara senzualitatii, definind idealitatea iubirii la polul imanent. Asta inseamna ca adevarata cunoastere este cea participativa,

Rog vitraliile stinse să mi te-aducă înapoi transformată-n lumânare, și cu tine-n partea stangă să ne ardem împreună nespusele, trecutele. Topiturile-ți căzute-n mine vindeca-vor golurile

Habar nu are iarba Când vise-s sugrumate, Cum se ucide-n vorbă, Ce-s gânduri necurate. Habar nu are piatra Ce forță e în sânge, Ce-i inima pe vatră, Cum este când se plânge. Habar nu

Să ne ridice, palma universului coboară, Ne duce-n pomul vieții spre porți ce nu se închid, Ca fumul în furtună palma zboară, ecoul nostru ștergând al lumii sens perfid. Copacu-n soare e

Cand vrei sa faci dreptate reusesti sa incomodezi pe toata lumea: ranesti orgolii, distrugi anumite complicitati, pui in pericol solidaritatea prieteniilor. Si totusi vrei dreptate cu orice pret.

Recunosc ca nu ma pot cunoaste. Mi-am odihnit mintea si m-am predat ingrijorarilor si temerilor pentru celalalt, in loc sa ma cunosc mai bine pe mine insumi. Cand dadeam sa gasesc ce e bun in