Molimă

,,cand gandirea merge divortata de traire,,????te crezi mai bun,,????..,,cand suferinta zboara alaturi de inima,,????
si esti ceva mai greu??????crampe adanci???..Ce dracu sunt
astea??/..Prolix de idei,ce idei,,,ideisoare,butade-n cascade.Uite ca pana si eu fac rime mai bune ca ,,dospit,,
desavarsit,,cinstit-desavarsit..

Draga Danut,
atata timp cat folosesti comentarii de genul: \"ce dracu sunt astea\", \"ideisoare\" (poate gasesti acest cuvant in DEX!), adica expresii si cuvinte de maidan, nu pot sa ma cobor la nivelul junglei tale ideatice si sa-ti raspund...Si ca sa te scot putin din negura ce te-nconjoara, n-am vanat rima, ci doar sonoritatea...

Bine,domnule,nu te cobori la nivelul meu.Ramai acolo unde esti,SUS.,,Ideisoare,,era o ironie si daca nu ti-ai dat seama e grav;sunt prea ,,subtil?Data viitoare am sa vorbesc
academic,asa poate ma ridic la nivelul tau.Pana atunci,daca
ai putin respect pentru persoana mea,da-mi o explicatie
pentru sintagmele mai sus citate.Si chiar esti penibil,ce
sonoritate ar putea sa creeze ,,cinstit-desavarsit-dospit,,
sau mai stiu eu care.Incearca sa argumentezi,nu sa divaghezi
aiurea,sa te scuzi in modul asta.

Danut,
mie imi place stilul ingrijit de scriere, nu mahalagist. Tu continui cu un alt termen luat din tomberon: ma faci \"penibil\", si nu cred ca ti-am gresit cu nimic.
Ca sa intelegi aceasta poezie trebuie sa-i fi citit pe Noica, Cioran si Eliade...Nu stiu cat de bine sunt inteles in poezia de fata, dar iti explic esenta poeziei:
Putem sa fim ganditori si sa ne prefacem ca nu simtim, dar cand o facem asa atunci ne credem increzuti, cinstiti; pana la urma tot va trebui sa-ti recunosti \"radacina vietii\", sa-ti reprimesti \"darul desavarsirii\", si devii precum o \"pasare a simtirii\", si-odata cu ea ajungi in zbor la taina suferintei: \"esti mai greu\", mai plin, \"dospit\" de-atata durere interna. Suferinta revine, nu este permanenta;si, \"din cand in cand\", \"te lepezi de ea\", fara sa vrei, asa cum unui porumbel i se-ntampla-n zbor cu \"necesitatile\" sale...

Danut,
mie imi place stilul ingrijit de scriere, nu cel de mahala, si spun asta pentru ca folosesti cuvantul \"penibil\", desi nu cred ca ti-am gresit cu ceva.
Ca sa intelegi aceasta poezie iti indic sa-i citesti pe Cioran, Noica, Eliade. Iata ce am incercat sa transmit cititorilor:
Atunci cand ne impunem sa nu simtim, ci doar sa gandim ceva (\"gandirea e divortata de traire\"), avem iluzia ca suntem destepti, cinstiti, mai buni.Esti liber, zbori ca o pasare in idei, accepti situatia ca pe o radacina pura, ca pe un \"dar desavarsit\".Aceasta stare, din fericire, nu ne tine mult timp, si suntem nevoiti sa acceptam si calea suferintei(cand suferinta zboara alaturi de inima), deci intelectul e nevoit sa se supuna sarcinilor dirijate de sentimente.Si devii \" mai plin\", \"dospit\" (de durere),poti avea \"crampe-adanci\".De aceasta molima, ce revine, \"din cand in cand\", te eliberezi, \"fara sa vrei\", asemeni porumbelului de \"necesitatile\" sale. Si nu uita: aceasta eliberare a suferintei poate fi...un gest tarziu.
Numai bine!