Poezie
Drumețiile de la sfârșit de săptămână
-
2 min lectură·
Mediu
La sfârșit de săptămână
cresc poftele urcatului la munte
nu seamănă cu nimic din ceea ce știe drumețul
cerșitele sentimente pe după stânci merg smintite pe ape roșii
adie a lavandă pe versanți și pe piscuri
întunericul nu mai e singur: i se culeg stele direct din prăpăstii
câteodată poți fi alesul surpărilor întâmplătoare
chiar dacă vântul șușotește secretele peșterii, șerpilor și șoimilor
mioarele pasc neliniștite tot verdele ce a rămas
nimeni nu-și mai aduce aminte de nimeni
se tremură pentru orice mișcare
iar lupii se-adună la foc când se țâpurește de plăcere...
nu e inițiere în alpinism
orice talpă rezista la urcușuri
și este liber la Coca-cola, țigări și cafele numai în pauze de gâfâit!
într-un orizont neclar cocoarele revin
după foc e adiere de vânt
lupii se retrag, mioarele dorm
cine vrea scrie cu degetul, semnează pe dos
Bilia nu folosește- aici s-a urcat o altă Golgotă
dar când munții ne pleacă toate ne lasă
bântuiții de fantomele munților arareori murmură cuvinte letale,
nostalgia lui Ulise nu-și face loc dând din coate
Zborul de ceas cuibărit sub talpa drumețului
tace mereu în restul săptămânii
La revedere!
Ne întâlnim week-end-ul ce vine,
Cine știe, poate pe-același munte, poate pe altul,
atâtea sunt a spune!
Pașii au memorie bună și vor fi mai atenți,
orice munte născând în sine o eternă contradicție!...
002270
0