Negru Nicolae
Verificat@negru-nicolae
Nimic care sa intereseze pe cineva...
nici un ecou
să nu străbată această tăcere
despre ochi:
nici o lacrimă
să nu se prelingă peste această tăcere
despre inimă:
nici un cânt
să nu poată pătrunde această tăcere.
Să nu vorbești, să nu plângi, să nu cânți
să taci, fiindcă a tăcea înseamnă toate astea la un loc.
Ai transmis sensibilitatea ta.
Pe textul:
„de piatră să fie..." de Victoria Danis
de fapt refuzi iubirea de sine ( egoismul) primind în inimă
iubirea pentru aproapele.
Inima împodobită cu iubire - masa de duminică.
Pe textul:
„Existăm pe furiș" de Maria Prochipiuc
lacrima lui sisif.
De ce nu vorbește nimeni despre lacrimile lui?
Pe textul:
„contorsionism psihedelic" de carmen mihaela visalon
nu sunt pe de-antregul nimic
om a fost și Dumnezeu
și a fost întreg.
a avut trup și n- a avut patimi.
alegerea omului este
să fie în trup și să doarmă în el.
Se mai găsește... un poet care strigă
dar cine-l aude, Ela?
Pe textul:
„joia morilor de trup" de Ela Victoria Luca
RecomandatPentru aceasta nu trebuie să faci nimic,
doar să crezi.
Există o filozofie mai profundă decât aceasta? .
Întoarcerea e o taină săvîrșită prin Taine.
Eu văd un tablou despre întoarcere, iubire și har divin.
Pe textul:
„Tablouri suprapuse V" de Maria Prochipiuc
pe cea mai
înaltă Golgotă: Pământul.
Cerul nu este o abstracție, mă gândesc la îngeri, serafimi, heruvimi, scaune etc ...
Ce bine ar fi să ne răstignim pe o cruce alcătuită din îngeri, serafimi!
Dar nu-i așa.
Crucea noastră: familia, profesia, boala și tot necazul.
Blestemul tău este mai degrabă o rugăciune de a ne ușura crucea.
Răstignește-ne, Doamne, pe o cruce făcută din îngeri și serafimi! .
Cu dragoste, Nicolae
Pe textul:
„Blestem" de Grigoras Ruxandra Ileana
de fapt n-am trăit
un gol al netrăirilor e mai cumplit
decât moartea.
Putem imagina orice, ceea ce suntem cu adevărat știe doar El.
Si, la urma urmei, ce credem că suntem?
dumnezei care se cred Dumnezeu.
Trist.
Simplitatea e o cale sigură către El.
Cu dragoste, Nicolae
Pe textul:
„Întâmplări în taină" de Maria Prochipiuc
E nebunie să tragi clopotele pentru poeți,
pe care vrei să-i îngropi cu versuri?
Nu. E iubire.
Cu respect, Nicolae.
Pe textul:
„Fericire violentă" de Cornel Ghica
Un poem al păcii.
O pace a vieții cu moartea.
Poate este cel mai frumos poem al tău.
Cu dragoste, Nicolae
Pe textul:
„Am stat un timp cu ochii închiși" de Maria Prochipiuc
în ritmul luminii
această negregară stare
e tot ce-mi doresc.
am personalizat, nu mai există spiritul de turmă,
doar un spirit de (i)luminare.
Cu drag, Nicolae.
Pe textul:
„Calule, mănânci un măr?" de carmen mihaela visalon
Am reținut :
\" ... singurătatea întinde casele până- n stradă\" .
Mai e loc de o casă a singurătții și pentru mine? .
Pe textul:
„destin imobiliar" de Cornel Ghica
adică
reînviază- mi sufletul mort,
dă- mi duh fierbinte, de jertfă și nevoință pentru lume.
Cînd cercetăm sfinții rămînem uimiți de fierbințeala lor.
Cînd credem în ei, ne încălzim la focul lor.
Cînd recunosștem că suntem reci, ne smerim și ne vindecăm de nesimțirea inimii.
Nicolae
Pe textul:
„Izvorâtorului de mir" de Maria Prochipiuc
Pe textul:
„Împărăteasă a toate ocrotește-ne!" de Maria Prochipiuc
Prealăudată,
s-a întărit inima mea
Ascultă-mă,
ajuta-mă,
acopere- mă cu Preasfîntul Acoperămîntul Tău,
de rău,
de urgie,
de războiul din mine,
de războiul cu mine,
Stăpîna Mea! .
Pe textul:
„Împărăteasă a toate ocrotește-ne!" de Maria Prochipiuc
din semnul unui cuvînt și din durere
privirea în adînc
slobozește vibrația luminii
din mine
înalt e cerul
îngerii pășesc între noi
e singur fiecare?
viața s-a scurs în iluzii
de neconceput
iluziile sunt spațiul în care trăim!
Pe textul:
„Alergare spre interior!" de Maria Prochipiuc
Arată lumii cine este, ce este cu adevărat, fă- o să te urască, să te înjure, să te judece, să te osîndească!
Arată- mi mie și lumii păcatele în care trăim!
Poezia ta este oglinda ei.
Pe textul:
„În numele tău" de Jianu Liviu-Florian
De îmbunătățitCăderea din acest echlibru precar, suferința, ne face să vedem exact ce vrem, adică clar.
Din clipa asta devenim cu adevărat liberi.
Te voi citi, cu atenție.
Nicolae
Pe textul:
„Balans" de Serban Stanescu
Cea a dorinței duce către mine.
Pînă aici sunt trup.
Cea a nădejdii mă înalță deasupra mea.
De aici pornesc pe un drum ...
Cea a nemuririi, duce către absolut.
De aici începe existența sufletulul.
Pe textul:
„Niciodată însă nu veți afla ce am în minte" de Maria Prochipiuc
Preacurată Maică,
arată-mi dumnezeiescul răsărit al pocăinței
ca să- mi plîng cu amar
viforul nestins al patimilor
mele
Eu mi-am rănit trupul și sufletul
Tu însă mă vindecă,
Preasfîntă Fecioară
îmbracă- mă în haina nepătimirii
ca să pot striga:
Bucură- te Marie,
ajutătoarea sufletului meu!
La mulți ani, Maria!
Pe textul:
„Bucură-te stâlpul fecioriei" de Maria Prochipiuc
