În numele tău

În numele tău un răspuns dat deținutului Claudiu Popa, aflat între zidurile Aiudului În numele Tău, Doamne, nu mai trimit la moarte! Pe cine? Câte-o mână de îngeri rebegiți Pe-o lume care n-are nici duh creștin, nici carte, E prea ușoară moartea! Mai bine să trăiți! E prea ușoară moartea! Mult mai cumplită-i viața De-a- fi în fața Lumii, un rob neputincios, De-a da mereu din Tine, precum a dat Hristos, Și a primi din Lume scuipat, dispreț, și greața! Mai grea e crucea asta, atât de mult hulită, Decât e zborul morții! Mai greu să tot suporți Blestem pe toți creștinii, pe-o lume de idioți, Și miza ei de sânge, pentru un colț de pită! Au nu vezi ce făcură? Nu vezi, mereu, cum taie Din ce-i creștin, și limbă, și sinceră văpaie? Nu vezi cuvântul frate cum este convertit La concurența pentru cel mai pervers cuțit? Au nu vezi ierarhia de demoni cum sugrumă Păstori fără valoare, căci nu dau bani la turmă, Au nu vezi că pe lume nici nu mai e creștin, Doar oameni care luptă să plângă mai puțin? Mai plângi o Kerkaporta uitată-n veac deschisă, Când azi creștinătatea aproape nu există, Când botezații țării sunt bieți atei nerozi, Creștin? Nu știu de-i unul, pe-o lume de Irozi - Indiferenți, apatici, eretici, cu orgolii, Deșerți, plini de ambiții, spune la unul: “prost ești!”, Și vei vedea demonii din suflete de molii, Cum ies să se înfrupte din ceea ce privești – Și pe aceștia, vierme, tu îi indemni la moarte? Dar cine să mai nască, în vremile ce vin? Ce Nicodim? Ce Antim? Cleopa? Care parte De lume să-nflorească un suflet de creștin? E prea ușoară moartea! Atât e de ușoară! Și-atât de greu pe lumea creștină să mai naști, Darmite să faci bine la cei ce te omoară Și de Crăciun, și-aruncă cu bombele de Paști – O moarte-avem cu toții! Dar mai avem o viață, Și este poate, timpul, întâi să mai citim Ce e creștin să facem, din zori de dimineață Și până-n fapt de seară, pentru a fi creștin!