„Conditia umana ne separa de maretia celor de neatins. Nu suntem si nu vom fi niciodata in stare sa intelegem cu adevarat acesti ''colosi" ci doar sa-i mangaiem cu mintea noastra.”
Mi-e drag de capul în care trăiesc,
El mi-e casă, el mi-e masă,
Iar lacătele lui mă apără de lume.
Nu-mi fac griji de-i cutie sau castel,
Ba chair e o planetă plină de mine,
Și în lipsă de
Din inimă îmi plânge un război,
Prin piele vor să-mi iasă sulițe,
O luptă pentru viață se întinde sub sprâncene,
Iar deasupra ei sunt straturi de pământ.
Ca o lumânare mă ard cele
Ce-ar fi
Mi-e teamă de criticul meu,
Că nu va vrea să vadă ce văd eu,
Că nu va înțelege slaba mea făptură,
Că nu-mi va împărți decât o neagră ură.
O ură pentru tot,
Pentru că nu pot,
Să ajung ca
La cine râzi tu Suflete,
La ce ființă caldă,
La ce lucru frumos,
Ce-n ochii tăi se scaldă?
Cine-a reușit,
Să-ți tulbure eternul,
Să-nduplece un zeu,
Să-și redeschidă cerul?
Ba râzi, ba
Cum ei îi ardea de șagă,
Se ascunse-n dulăpior.
Vai! de nu ieși domnișoară,
O să leșin, o să mor!
Iar de m-or afla stăpânii,
Că te pierd fiece ziuă,
Ah! pariu că o să-i mânii
De-or să-mi
Mamă, te rog,
Nu mă-nvăța să merg,
Învață-mă să zbor!
Mamă, nu-mi zâmbi
Când vezi că mă târăsc,
Plângi, ca să plutesc!
Mamă, nu-mi întinde mâna
Ca să mă ridici,
Aruncă-ți doar
Nu ți-e silă să citești
Pe vreun condeier absent,
Ce te face să-l urăști
De la primul său cuvânt?
Nu ți-e greață când asculți,
Pe vreun ciob? auzi tâmpitul
Cum încearcă-n două
