Poezie

M-a numit om

nu alegem noi

1 min lectură·19 septembrie 2006

Mediu

Mamă, te rog,

Nu mă-nvăța să merg,

Învață-mă să zbor!

Mamă, nu-mi zâmbi

Când vezi că mă târăsc,

Plângi, ca să plutesc!

Mamă, nu-mi întinde mâna

Ca să mă ridici,

Aruncă-ți doar privirea

Și-ai să mă atingi.

Mamă, tu te-ai bucurat

Când împlineam un an,

Iar eu am plâns,

Că n-am zburat!

043258

Despre aceasta lucrare

Autor: cristina constantin
Tip: Poezie
Cuvinte: 52
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

cristina constantin. “M-a numit om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-constantin/poezie/204587/m-a-numit-om

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

andreea novac✓28 sept. 2006

cred ca textele sunt destul de puerile , nu am reusit sa gasesc ceva care sa ma sensibilizeze cu adevarat...poate ar trebui sa mai lucrezi ceva..imaginile sunt, dar mai greu e la exprimarea lor....bafta!

cristina constantin✓28 sept. 2006

cel putin aceasta poezie chiar nu o vad puerila, eu personal am investit mult sentiment in ea si nici nu cred ca imi trebuiau cine stie ce expresii sa redau ideea,eu o simt asa simpla si neincarcata. Oricum iti multumesc mult, chiar foarte mult

Daniela Maria Benea✓30 sept. 2006

Ai atins un subiect sensibil: mama. Eu de curind am pierdut-o, asa ca poate am inteles mai mult decit ar putea altii sa vada. E sentiment in poezie si cred ca asta ajunge, desi nu toata lumea va fi de acord. E vorba si de gustul fiecaruia. Succes mai departe.

petre-iulian popescu✓13 oct. 2006

Iti multumesc pt aceasta poezie... (nu obisnuiesc sa las mesaje lungi)!