Nopțile să treacă, zilele să vie,
Frunzele și toamna iar să se găsească,
Ruginind cărarea-ngustă și lumească…
Ca-ntr-o ne-nțeleasă dulce melodie.
Undeva s-aude tânguirea veche:
E singurătatea
Tu călătoare-n gândul meu apare-mi,
De jos în sus ca pe o stradă veche,
Suspine-adu-mi oceane în ureche
Și lângă tine-un vis viața pare-mi.
Merit să plâng, nu am știut surâde,
Nici să vorbesc
Aplecată peste noapte, peste vise tu-mi veghezi,
Când în timpul său se-ascunde luna-n nouri triști și goi,
Sfărâmând, a câta oară? Ochiul meu ce nu-l mai vezi,
Îmi arăți că e amorul o poveste cu
Pentru fiecare clipă raiul se ascunde-n flori,
Iar ca să îl vezi cu ochii nici nu trebuie să mori...
Îl vedeți cu ochii voștrii, eu îl văd cu ochii mei,
Eu văd rime și madone - voi, poveștile cu
Te-ascund poeții-n lire de-argint
Și cântă cu tine uimirea,
Ești zeul căzut în era de frig...
Ai dusă spre moarte privirea.
Dar capeți o umbră din raiul de sus,
S-acoperi cu ea
Am vrut să te rănesc cu gândul meu perfid,
Să plângi și eu...privindu-te să tac...
În ochi să-ți văd amarul tău sărac
Cum tânguie durerea aiurind.
În noaptea lumii să te-ajut să rupi
Din părul
Suspinul răsuflarea mi-o face înțeleaptă
Și lacrima îmi cade ca dintr-un ochi bătrân,
Departe de-amăgiri, același zid rămân,
Nuanța izbăvirii e-o zodie nedreaptă.
Prin ceasuri trece vremea dar
Am încercat să fiu, în margine de drum,
Pierdut în fum și ars - rest de țigară,
Strivit cu tot cu sufletul meu scrum
Sub un călcâi din lumea cea amară.
Cu pași de noapte-am vrut să fiu - eu
Þi-e fardul șters
Și chipul tău e altul,
Nu mai știi azi culoarea lunii pline
Când mă-ndrăgeai și-mi dăruiai suspine,
Când fericirea ți-arăta înaltul...
Þi-e părul ud
De lacrimile nopții,
Și
Din toamnă-n toamnă frunzele se cad
Iar înflorirea-n primăveri suspină,
Departe-i parcă soarele - lumină,
Ca fericirea și ca cerul nalt.
Din vreme-n vreme frunzele se bat
Iar în clepsidra
De ce Doamne, stelele cad împlinind dorințe?
De ce mor lumi spre fericirea noastră?
Pe atâtea le-am văzut căzute
Dar i-am lăsat pe alții să-și mai dorească ceva...
Îmi sărut nefericirea în
Coborâtă privirii din lacrimi de îngeri,
Te-mbracă în raiul de unde-ai venit,
Coroană din flori - sunt fostele-atingeri
Rămase-amintirii...
Te-mbracă-n zenit.
Coborâtă privirii de mine în
Dacă ești un nor cu har,
Mă transform într-un pahar
Și te-aștept să curgi încet,
Din visare în concret.
Dacă ești un timp rebel,
Mă transform într-un castel
Și te-aștept ca să-mi prezinți
Pe
PP