Poezie
Sonet
1 min lectură·
Mediu
Suspinul răsuflarea mi-o face înțeleaptă
Și lacrima îmi cade ca dintr-un ochi bătrân,
Departe de-amăgiri, același zid rămân,
Nuanța izbăvirii e-o zodie nedreaptă.
Prin ceasuri trece vremea dar eu nu cred că trece,
Călătoresc cu gândul și-i drumul nesfârșit
Și i-am pătruns povestea acelui infinit:
Cum totul se repetă când moartea ne petrece.
Găsesc în frânte vorbe religii și credințe,
Canoane ce trasează imaginare graniți
Într-un același suflet,
Suspinul ca o armă ce apără ființe...
Războinicii speranței ce au căzut înfrânți
Acolo...într-un zâmbet!
012.987
0
\"Prin ceasuri trece vremea dar eu nu cred că trece,
Călătoresc cu gândul și-i drumul nesfârșit\"
Frumos...
Mai trec, cu drag,
Stefania.