Poezie
Resemnare
1 min lectură·
Mediu
Nopțile să treacă, zilele să vie,
Frunzele și toamna iar să se găsească,
Ruginind cărarea-ngustă și lumească…
Ca-ntr-o ne-nțeleasă dulce melodie.
Undeva s-aude tânguirea veche:
E singurătatea – regină peste vise,
Vântu-n altă parte suflă-n pagini scrise
Căutând bezmetic aste-i lumi pereche.
Zilele să vie, nopțile să treacă
Și-un alt chip aievea să-mi apară-n prag,
Să mă-nchin uitării, să nu-ți mai fiu drag
Când tăcută toamna vine să-și petreacă
La mine în suflet și la tine-n păr,
Ãsta-i înțelesul nopților trecute,
Zilelor ce-au fost toamnele tăcute,
Tu ascunzi, tu sfărâmi…micul adevăr.
Astfel timpul merge sporind depărtarea,
Astfel noaptea cântă undeva în mine,
Tu știi! De ce toate îmi aduc suspine
Și-mi lipesc de suflet toamna, resemnarea.
012.566
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre-iulian popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
petre-iulian popescu. “Resemnare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-iulian-popescu/poezie/219097/resemnareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CC
CCcristina constantin✓
toamna lasa urme doar in parul ei????? (glumesc), stii ce cred eu? ca toamna este anotimpul vechilor iubiri si asta imi inspira si poezia ta, o iubire veche si linistita care mai adie calma precum toamna (poate gresesc...)
0