Calule, mănânci un măr?

...asta ne-a (mai) ramas dintr-un ospatz. un gand mahmur de poezie uitata in grajd, langa gregara singuratate aruncata-n fan.
mi-o placut (chiar shi titlu - se pare - cheama pe cineva, aici). un ansamblu reushit.
felicitari

cu stima, blueboy

este chiar poezie, doar titlul e total neinspirat, pare ceva la misto si textul este serios, nu are nimic de caterinca ieftina, asa cum sugereaza titlul.

Asta abia e poezie.

Blue Boy,
Raspunsul corect ar fi fost \"nu\" dar, din pacate, caii nostri, ai tuturor celor care nechezatorilor de dorul ne naste, l-au indemnat pe Adam sa raspunda \"da\".
Dan Carlea,
Recunosc, nu sunt la fel de talentata ca tine si nici atat de \"caterincoasa\" sau \"caternicara\" pe cat iti imaginezi. In ceea ce priveste titlul, ai dreptate nu este cel mai potrivit, dar te si inseli. Nu este vorba aici de nici o caterninca. Din lipsa de imaginatie, am recurs la 2 simboluri. Calul-simbolul instinctelor necontrolate si marul-simbolul placerii.

ai tuturor \"nechezatorilor de dorul a ne naste
nu\", ai tuturor celor care nechezatorilor de dorul ne naste

mănânc
... făcut de mâna ta

Orice ospăț se termină cu o baie de blide și o cascadă de mahmureală împinsă spre singurătate și atunci, îți iei lumea în cap și pui șaua pe primul cal găsit la baie...

Cu drag,
Constantin

Adrian Firica,
O mana de barbat nu se compara cu o mana de femeie, nu degeaba a zis cine a zis ca \"vous etes les meilleures chefs\".

Constantine,
Cum este cu caii gasiti la baie nu prea inteleg, dar, da(!), dupa fiecare ospat incepe sa functioneze un pic mai altfel mecanismul memoriei.

.. că e mărul lui adam!
mă mir că nu ai interzis și aici comentariile.

calul are 2 defecte la dhintzi:

unul sonor - plamada_dospind

altul semantic: gregara singuratate

carmen, ia masuri! du-l la dhintzar :)

\"gregara singuratate\" e o figura de stil foarte reusita, iar \" plamada_dospind\" intr-adevar nu suna bine, dar sa fim constructivi, nu e un cap de tara, se poate modifica usor.

La multi ani frte Poetryca, parca nu ne-am vazut anul asta !

Poem scurt și la obiect. Profund totodată. Purtător de ironie fină.
Bun.
Mishu

plămada trupului dospind
în ritmul luminii
această negregară stare
e tot ce-mi doresc.

am personalizat, nu mai există spiritul de turmă,
doar un spirit de (i)luminare.

Cu drag, Nicolae.

Aceasta poezie care este o posibila definitie a vietii, nu a prezentat interes pentru niciuna din cititoarele Agoniei. Sa fie oare barbatii mult mai deschisi dialogului sau pur si simplu ei sunt mai toleranti fata de poezia minora?

Dl. Peia,
Comentariile au fost interzise la un singur text. Nu din lasitate ci pur si simplu pentru ca el a fost deschis dezbaterii o perioada buna de timp. Nu vad de ce as fi luat de la capat un subiect care a fost epuizat. Dar, pentru linistea dumneavoastra, am pastrat comentariile asa ca vi le pot oferi par e-mail.

Poetryca unul dintre autorii mei preferati, ma critica si dl. Carlea imi ia apararea:)
Acum, ca sa nu inteleaga Iulian ca nu accept critica, ii voi raspunde ca la varsta matusalemica pe care o am, auzul meu nu mai e chiar asa de fin si \"plamada-dospind\" nu ma supara atat de rau.
Cat despre dintele semnatic: \"singuratate-gregara\", nu zic ca nu are dreptate, zic doar atat: nimic mai dureros decat ea:).
Pe Scurt: Multumiri!

Dane,

Vreau sa te rog ceva. Daca vrei de acum inainte simti nevoia sa ma ironizezi, critici, injuri, esti invitatul meu. Daca simti nevoia sa ma lauzi sau sa ma aperi esti rugat sa nu o faci. Dreptul de a-mi sari in ajutor il au doar prietenii.

Daca, de acum inainte, simti nu Daca vrei de acum inainte simti

Mihaela,
Este surprinzatoare si reconfortanta prezenta ta pe pagina mea. Are ceva dintro adiere de lumina:)
Nicolae,
Ma bucura marturisirea ta. Sper, sa ai puterea sa urmezi drumul ingust pana la capat.
Multumiri,
c.

Mihaela - intelegere gresita a fenomenelor de interrelationare, in ceea ce ma priveste.

Interventiile mele pe site nu sunt circumscrise prieteniei,
centrul lor de greutate nu cade pe persoana, ci pe text, credeam ca ai inteles macar atata despre mine; mi-a placut textul, dupa titlu ma asteptam la o caterinca ieftina, caz in care as fi trecut mai departe, cum am facut cel mai adesea, si nu ti-am luat apararea, ci era cazul sa imi sustin opinia, de vreme ce tocmai ceea ce laudasem fusese criticat.

Evident, nu voi mai aparea pe la tine, in afara vreunui caz special, care cred ca nu va fi, totusi, si incheiem aici relatia karmica :)) sper ca atata o fost.
Pacat ca nu intelegi ca sunt oameni care stiu sa lase balastul in urma, o data l-am laudat pe Dmitri, care e foarte talentat, la un text l-am criticat, m-a jignit la un moment dat cu o chestie ca eu fac parte din \"public\" si el discuta cu nu stiu cine vezi-doamne, i-am vazut si dupa aia si partile bune si defectele, sunt oameni care nu traiesc totul instinctual, chiar daca iti vine greu sa crezi, sunt oameni care chiar trec peste probleme fara sa retina prea multe reziduuri, sunt oamnei nuantati, care nu impart lumea in amici si inamici, prieteni si dusmani, buni si rai, inteleg ca sunt momente, conjuncturi, situatii, conflicte de interese si se pot raporta la acestea in mod flexibil-adaptativ.

Numai bine si punct sa dea Dumnezeu.

Multumesc.

\"Singurătate gregară\", mi-a dat mult de furcă. Dar filosofia mărului dintre fălcile calului m-a luminat. Și singurătatea este tot un produs al instictului de turmă.

Si mie singuratatea gregara mi-a dat mult de furca, mai ales inainte sa inteleg ca exista remediu si ca nu-i vina mea ca mi se intampla:)

Spune-mi-l și mie te rog! Remediul...

NU exista remedi, nu \"exista remediu\".
Silviu imi cer iertare, pentru omisiunea negatiei si denaturarea adevarului.