Nache Mamier Angela

lungi așteptări în nisipul vacanțelor puful rochiei mută sensibil acul pendulei timp ce suie din cel mai frumos gest pe care mi-l pot aminti când într-un foșnet grăbit strânse pe sus lucruri și

aș vrea să rămân aproape să respir să trăiesc să comunic să fiu ocupată chiar și zăpăcită de harababura periodică din dulapuri, ciorapi, farduri, portmonee, bibliotecă să nu mai am timp să dau

degetele răsfiră ritmuri salturi gândite miraculos pe trambulină crize de timp urnind roaba vânjoasă-n care bărbatul, copilul, piureul, rufe-n clădirea acelorași palme subțiri animă carpeta

vlaga stinsă încet a mersului cu picioarele goale prin iarbă mamele la gura pruncilor cu pastile și apă prea mulți deștepți de la mass-media încoace bătrânii zac folosiți la o parte ochii

și iată cum cerul poate să-ncapă sub simplul arc al unei porți cu brad cum orele se caută mirese rotindu-se sub vălul fetei alb și iată cum în ceasul născocit de ochi și mâini se va ivi un

un salt precipitat și-ncolo uimitul trup zvâcnit balans aș respira dar să se-oprească această luntre peste valuri din unda care mă măsoară-n oglinda spartă și umbrită de lacrima întoarsă-n

un trotuar traversat în toate sensurile semenii unii poartă aerul persistent al iubirii al tristeții al urii al necazurilor al bolii al beției al neghiobiei câteva liceene trec repede copiii

trupul răsucit în toate sensurile epicentrul aceste plase-ncărcate umerii părul toate aceste miresme te-ascultă îmi spui iubito mirosul tău de fapt am mirosul mâncării aburinde pe

în frâul lacrimilor abia timide opreliști sunt femeie am îndatoriri viața frământată nu-mi aduce nimic nici ploaia îndărătnică nici așezarea montană mi-e frig și mă frâng fără stăpânire de

am libertatea să iubesc o floare o carte un câmp ori un țânc viața prea scurtă fruntea-n mocirlă ori rouă ghemul contorsionat al inimii lui pieptul meu fără scut pe drumul împânzit de

vânzătorul zgâlțâie intenționat sticlele de lapte mișcă blocul din loc lanțul oamenilor tropăie vesel,se frământă se-nghesuie potrivește bani mănuși tălpi autobuzele șuieră nevricoase frânează

urlă copiii de frică în poala femeilor născătoare timpul stăruie-n cearcănul cald de sudoare vine vremea când umerii plini sa caută aproape chircit când brațele suferă goale trecerea-n ce

mâinile aripile reci aripile calde bat de viață și moarte legate în goluri de aer nara și gura femeii chircite în abisul durerii s-au stins de uscate strânse sub cel mai ciudat anotimp clipa

lumina nopților pufoase în care se retrag timizi lângă femeile frumoase dintr-un năstrușnic paradis pândit avid între durere și-ntre privirile de ghips ce tulburară cine știe câte dorinți și nu\'ș

prizonieră gândurilor reci marea pădure a vieții se pierde în infinit cu fruntea plecată trăiesc înstrăinarea de sine ce-nseamnă viața lipsa mea de hotărâre cercul rupt al iubirii zilele și

solemne și patetice chemări închipuită-i oare vânătoarea cine-mi trezește pasul ațipit suflând în cornul orei adunarea dorința sprijină spirala de izbândă iluzia același marș forțat legate-s

trupul luminii plăpând și subțire calde izvoarele-n venele moi goale picioarele mâini răbdătoare-n dusul pietroaielor grele de ploi snopii de cânepă-ntorc să se-nchege-n unda zidită mugur să

miracole pline priveliști eterne pupile ce mai visează cântecul meu omenesc nu-și văd de drum decât într-o mare poveste șuierul frumuseții al vârstei toate scânteile sfinte rugă la trupul tău

«Dictatura auctorială» și natura «experimentatoare» a lui Mircea Nedelciu articol la volumul eseu \" Dictatura auctorială\"scris de Ioana GEACAR Poeta și criticul literar, Ioana Geacăr, a publicat

cu vertebre aurii și brațele-i zvelte fugi cei doi heruvimi se iubiră ce mult revărsați peste pragul câtorva instincte grăbite risipiți îndârjit și lumește de graba de-a fi au rămas imagini

tulbure starea de veghe-n coama incendiului prea vulnerabil conturul involt al buzelor mele sufletul aburul pleoapelor grele-n solia îmbolnăvirii de sine stea căzătoare în mine - vara defunctă a