noaptea cea mai lungă

Mi se pare foarte bine surprinsa imaginea noptii care se transfigureaza intr-o atmosfera tainica, intr-un fel de ritual. Citind acest poem am avut imaginea unei planse negre capatand viata sub o bagheta care \"scapa\" suficient cat sa inteleg dar \"lasa\" si mult spatiu pentru visare, pentru rosturi neintamplate.

Am senzatia ca poezia are un sens circular:

\"și iată cum cerul poate să-ncapă
sub simplul arc al unei porți cu brad
tac ușile care veghează taina
iar noaptea cea mai lungă
n-a trecut\"
- aceste versuri constituind delicat un poem in sine.

Căsnicia ca o Lînă de aur spre care Iason (în cazul acesta, zeul) coboară. Țesută și cu idile, da, poate fi vorba de un zeu al căutărilor. Însuși timpul poate fi mire în acest ritual, fiindcă „orele se caută mirese”, un timp a cărui taină ușile tăcute o veghează în cea mai lungă noapte a lui.

ionelia
observatiile tale sunt interesante si adauga un plus sensului initial
merci mult
iarina
ai dreptate ,sunt într-o mitologie a nuntii,ritual încarcat de o magie greu de de finit
merci pentru interpretarea judicioasa