cum în ferestre

eu las tacerea mea sa creasca
in care sigur e un crez
dintr-o durere-n care-i miez

aici cred eu ca-i miezul:

\"solie-a
iernii-n pleoapa grea
acoperind un țipăt crud
de somn ce-și caută culoarea
și-un pol unde chemări ajung
din vis cuvintele să-și ceară-n
ninsoarea surdă muguri noi
cum legănat pământul ară
un subțiratic trup de ploi
lovind ușor zăpezi culcate
la sânul primăverii moi\"
cu remarca speciala
\"cum legănat pământul ară
un subțiratic trup de ploi\"

remarc limbajul poetic, modul de aranjare a poemului. Rimele se ascund printre versuri și se descoperă atunci cînd trebuie. Un mod interesant și reușit de redare.
LIM.

ioan mircea popovici:
comentariul dvs mi-a facut placere si am zâmbit caci într-un volum am un poem care se numeste \"trup de ploi\"
liviu-
merci pentru lectura poemului meu cu aceeasi întelegere si interes pentru intentiile mele

să remarc sensibilitatea poemului, sensibiilitate ce vă caracterizează, de altfel. Așa cum spunea și LIM, prozodia imanentă dă o notă specială, cursivitate și firesc acestui interesant poem al dimineții
Cu stimă,
Raul C.