din trotuarele dimineții

\"el o iubește pe ea o așează atent pe genunchi
gânguresc...prin urmare
apele visele lor și-au ieșit din maluri
nu cunosc nici un fel de hotare\"

Imi place deschiderea care se regaseste in fragmentul de mai sus si senzatia ca iubirea nu are limite

mie îmi place cum redai aici urmele pașilor de aiurea, urmele trecereii oamenilor de oriunde.
firescul și succedarea lor normală, cotidiană..
pentru a aluneca apoi, ușor, printr-o decopertare delicată, aproape imperceptibilă în planul firescului personal.
un flash introspectiv, preț de-o stație de autobuz, care, generos și la fel de firesc, te redă mai apoi mulțimii.. :))

ionelia:sunt si ramân o sentimentala ,aveti dreptate
cu prietenie
gena: e o poezie a cotidianului sub un unghi cum bine ati sesizat destul de \"rapid\"
am crescut într-un cartier si consider azi ca a fost o sansa în viata mea
merci
cu stima

scenetă zilnică ce pare a se repeta. Și e foarte bine redată. Faza cu bebelușii mi-a făcut mare plăcere, fiind ca o observație profundă asupra unui banal. La versul\"la perechea tânără îndrăgostită violent\" aș trece violent în versul următor.
LIM.

ai dreptate
multumesc pentru vizita fidela

am citit poemul de cateva ori, că tot veni vorba de cotidian, de lucruri care se repetă, am recitit ultimele versuri:

martor pașnic închid repede ochii/c-un efort îndărătnic mă definesc/ce cumpănă lung balans dureros/ce ființă a luminii redescopăr că sunt/și c-am fost/ce sămânță ce floare ce rod zgomotos...

regăsesc printre rânduri revelația dublată de nostalgie a celui care se agață de lucruri diverse ca să-și vindece tristețea, care mitraliază trecutul cu sămânța, floarea, rodul... de parcă n-ar mai avea timp, de parcă timpul s-ar scurge zgomotos și nu ar trece pe neobservate, pur și simplu.

NB: am eliminat intentionat (eu)martor(ul)

mi-a facut o deosebita placere sa va citesc interpretarea foarte sensibila a acestui text pe fond de drama umana
cu prietenie

din partea finala, din apele viselor, am conturat un portret cu o cumpana pe post de balanta... in cercurile de apa, oglinzile...


apele viselelor
și-au ieșit din maluri
fara hotare
eu
martorul pașnic
mă definesc
ce lung balans dureros
cumpana
ce ființă a luminii
redescopăr că sunt
și c-am fost
ce sămânță
ce floare
ce rod
zgronturos

apreciez aceasta simpatica rescriere inspirata a poemului meu
desigur ,între rânduri ,poezia ne tradeaza ,caci poetul se întreaba cine este ,care este locul sau pe acest pamânt,care este definitia fericirii,ce este viata ,moartea ,universul...
va multumesc pentru lectura amicala si originala a versurilor mele care continua sa se interogheze asupra anima mundi