Ilie Gyurcsik: Poemul ca survol absolut în poezia Angelei Nache Mamier
Termenul de survol absolut l-am întâlnt pentru prima dată, pe la începutul anilor 70 ai secolului trecut, în cartea filosofului francez Raymond Ruyer, Paradoxurile conștiinței și limitele
autosatirice
Ferește-mă doamne să mă prostesc la maturitate, la senectute ferește să-mi pun pălărie înaltă de curcă plouată, înamorată să nu muget versurile mele în urechile asistenței să nu implor în
« Echilibrism rafinat între sentimente și rațiune » volumul de poezie ”În sensul copilului” Eugen Pohonțu – Editura Grinta, 2017
La Eugen Pohonțu, poet – om de știință, polivalența sa erudită este ușor perceptibilă, deoarece poemele oscilează, ori sunt fuzionale între percepții ermetic cerebrale, ori deschise spre elanuri
Nicolae Tzone despre Angela Nache-Mamier
„VOM SCRIJELI ȘI MURI PÂNÃ LA POEZIE / S.O.S.” (I) 1. „Anchetez adevărul scotocesc / optime soluții-n numeroasele labirinturi... ” Îngrijirea ediției recente a cărții de poezie a Angelei
Angela Nache Mamier - vol.bilingv Memoria-
Volumul bilingv „Memoria”, apărut în anul 2013 la editura franceză clairdeplume34, este, în gândul autoarei, poeta Angela Mamier Nache, „scris cu cerneala nostalgiei”, celebrând viața în ritmul
angela nache mamier- Adrian Lesenciuc revista"Timpul"
Paralelipipedul gri cu un colț sfărâmat Adrian Lesenciuc –revista Timpul După aceea se ia un ciocan și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor : - Ce cub
angela nache mamier Antologia:scara B apart.3 Editura Vinea
Madame Bovary nu-și vede capul* (Autorul cronicii :Felix Nicolau ) În forță revine Angela Nache-Mamier cu volumul scara b apartament 3 , Editura Vinea. Căsătorită în Franța încă din 1987,
m-am construit pe o coloană infinită
m-am construit pe o coloană infinită colina gardiole (garda lui eol) se opune vânturilor nebune, soarele mușcă din viile cuminți, am nevoie de lumină, de albastru, cactuși, măslini sălbatici,
Pater nostrum
Întâi de toate tu erai acel brad verde Acel torent de cuvinte Cu savoare de mure sălbatice Șeful horei la Sărbătoarea cătunului Vestitorul atât de vorbareț Pe scena naivă a vieții tale «
Ploaia de naștere
Miraculum Ploaia și nașterea firului neted de grâu, Eu, Născătoarea de Fiu, Dezvelind copilul meu viu Ce rară- ntâlnire, Ce gravă-l păstrez pe genunchi, In tremurul mâinii și-a pieptului
azi noapte m-am culcat cu toți bărbații(sic!)
textul parodiat :\"azi noapte m-am culcat cu toate femeile din lume\"(autor Leonard Ancuța) azi noapte m-am culcat cu toți bărbații din lume (sic!) cu cei care credeau ori nu în dragoste ori
Muncitorul
Omul acesta albit s-a spetit cu munca, Femeia îi toarnă ciorba caldă (ultima promoție casnică) Ascultă vorbele-i aspre printre sorbituri, Rămâne mereu interzisă de importanța Acestui
Delicat emisfer
Bărbatul desfăcu brațele, Convingătoare adăposturi La prima vedere, Ii dădu încuviințarea Intîmpinându-l ca de pe altă lume, Ar fi vrut sâ cadă cumva de sus Să strige că-l vrea Si s-o
Seara vieții
Ore albe, tâmple de zăpadă, Bătrâneii mângâie Zeci de iepuri albi... În ochii lor roșii, Ascunși în lucerna Proaspăt cosită, Palpită flacăra Fricii de om... Bătrâneii Se sprijină unul de
eden modern
buletine de știri,alte diverse curg prin pereți, trupul mișcându-se-n vidul dintre mine și susurul somnului pe buzele fiilor, cel mic deschide un ochi somnoros, cine
bilețelul de pe masă
mănâncă de pe masă cu pâine bea lapte,fă-ți lecțiile,aspiră praful nu te hîrjoni cu Cătălin,nu deschideți ușa la nimeni,dormi ,citește povești,te sun pe la cinci de la muncă, îți aduc ceva
fratele în dantela memoriei
pe porțile timpului am gravat foamea, poemul de grație- lapte dulce-n copilul acoperit de sânul de sete sculptat- am încrustat emoția ca un elogiu, ca o tandrețe prelinsă în
« Rebelita » e la modă!
« Rebelita » e la modă! (mici reflecții) Există un rebel autentic și un fals rebel, care mimează rebeliunea pentru a impresiona spiritele în căutare de senzații tari. Melancolicul este
Femelismul-manifest literar
Viața unui creator nu poate fi nici rezumată nici explicată. Poezia este peste tot și adevărul orișicui îi aparține, relativ ori derizoriu. Poezia m-a învățat că este « drum interior », în «
