Pater nostrum

Întâi de toate tu erai acel brad verde Acel torent de cuvinte Cu savoare de mure sălbatice Șeful horei la Sărbătoarea cătunului Vestitorul atât de vorbareț Pe scena naivă a vieții tale « Cine joacă și nu strigă Are -n gură mămăligă» Mic refren, odiseea ta A atras atenția soarelui Surprinzător țăran, Călător senin Sătul de oile infernale Sosind candid La porțile orașului În sandale Să atingi exaltat Cauciucuri grele Cabine metalice Murdare Să trimiți în sat cu evlavie Kilograme de mălai Ori de sare Iubitul doamnei Bovary Proletare O numeai “unguroaica mea” Ea se topea de plăcere Anonima campioană a Savuroaselor Enorme sarmale