eden modern

buletine de știri,alte diverse curg prin pereți, trupul mișcându-se-n vidul dintre mine și susurul somnului pe buzele fiilor, cel mic deschide un ochi somnoros, cine citește mai bine ca mine această deschidere...ești tu...ai venit... ia-mă-n brațe și pune-mă- n patul tău... nu-i spun nu e timp mângâie-mă...nu așa...dar cum... mângâie-mă tare... și-l mângâi așa-n somnolența stării cu care copilul ți-e drag și ți-e foame ca și cum l-ai mai naște supusă odată! nu-nchide ochii ca rămân singur... ce culoare au stelele, ca soarele-mi spune dar dinții...? sunt ca zapada... patru ani,fiul meu,vârsta lui hrănind cu pâine cu gem sau cornuri cățeii orasului, ceasul trecuse de “ia-mă în brațe”, sorbindu-ne pe deplin diferit dimineața...