Jurnale

Și s-a simțit Isus respins așa cum se simte orice respins în dragoste oricine care nu mai are loc într-un pat cald care doarme prin gări poate sub bucăți de carton ca atunci când faci gestul

MIMurza Narcis Ioel

0

0

când bibliotecile vor putrezi uitate sau vor pieri incinerate când va trece vârsta de intelectuali când vor pleca cei care mai citesc, cei care mai gândesc când locul le-o va lua o generație

MIMurza Narcis Ioel

0

2

nu, încă n-au sosit ajutoarele, spunea tata pășind tot mai repede într-un cerc invizibil mie în mijlocul camerei stăteam cu nasul lipit de fereastră lângă caloriferul vechi și zeci de

MIMurza Narcis Ioel

0

0

din tine a rămas fantoma din mine ruina bântuită voi fi un erou sau cine știe un geniu- eroii și geniile întotdeauna au știut să trăiască singuri ce te face să crezi că ești nevinovată că

MIMurza Narcis Ioel

0

0

Moartea și-a înfășurat steagul în jurul planetei Din pântecele mamelor lor Copiii țâșnesc într-un maraton spre iad Nimeni nu-i vede Nimeni nu-i îndreaptă spre altceva Orașele gem

MIMurza Narcis Ioel

0

1

frunze uscate cad pe un ecran ruginit câte nu vor fi căzând din septembrie a și plouat de-atunci dar încă nu încă n-a vrut să ningă * cum decrețeii am făcut din viață talmud

MIMurza Narcis Ioel

0

0

nu-și amintea de când nu mai scrisese trenurile care alergau în același cerc de fier tramvaiele care se văitau sub un cer de frunză-ngălbenită rândurile ce-și pierdeau sensul cum zbaterea

MIMurza Narcis Ioel

0

4

Am privit această toamnă și am crezut că sunt același. Că o voi atrage cu aceleași farmece pe cărările viei, că iar mă va cuprinde cu brațe vânjoase de copac și-mi voi încâlci părul de crengile-i

MIMurza Narcis Ioel

0

2

nimeni n-ar fi zis că timpul e fân cosit sau persistența unui cântec vechi în diminuendo dacă în după-masa aceea de vară clipele s-ar fi ridicat deodată ca niște soldăței verzi iviți din

MIMurza Narcis Ioel

0

3

i-a spus cere-mi orice, un singur lucru și-ți va fi dat așteaptă puțin - s-a gândit toată viața în final a spus: nimic

MIMurza Narcis Ioel

0

2

dacă n-ați auzit istoria ginerelui care la beție și-a luat socrul în furcă, dacă n-ați văzut omul care a petrecut o noapte în zmeurișurile Carpaților într-o Dacie albastră (pe care urșii o

MIMurza Narcis Ioel

0

4

cum poți trăi într-un ecou de ou sau în centrul unui orăcăit de broască pietrificată e ca și cum ți-ai construi un dojo din albicioasele trunchiuri ale tăcerii senzația de foame care

MIMurza Narcis Ioel

0

3

când sunt cu voi ea îmi este jumătatea (de ceas, de preț de tot ce vreți) când sunt cu ei ea îmi este cealaltă jumătate (de măr, de zbor, de tot ce vor) * cu voi sunt jumătatea de

MIMurza Narcis Ioel

0

2

I când i-au dat forma infinitului chiar credeau că eternitatea e la capătul acestor corzi * (unii nu și-au schimbat părerea) II când fii oamenilor ciupesc strunele acestui pântec

MIMurza Narcis Ioel

0

0

I de atâta nerăbdare călcâiele dau în pârgă va mușca din ele țărâna la coacere II cum să-ți porți oasele ca un buchet de flori prin lume cum să-ți faci din inimă agenție de

MIMurza Narcis Ioel

0

4

nu în universul acesta nu te poți juca sus/jos deși uneori suntem tentați să credem în scorneala zarurilor- cameleonii perspectivelor urcând și coborând pe artere până când din

MIMurza Narcis Ioel

0

2

deși face parte din aceeași carte a circului gnomul cuvintelor mele n-are nimic în comun cu pisicile din Cheshire care sar prin inelul de foc al privirii tale el sapă cu târnăcopul mai

MIMurza Narcis Ioel

0

4

când am găsit-o înota dincolo de geamandurile atracției spre ispită apa colcăia de rechini a trebuit să mut malul de partea cealaltă pe locul unde odinioară era țărmul acum se

MIMurza Narcis Ioel

0

3

eu mai mult/mai puțin decât cel de ieri mai mult/mai puțin decât cel de mâine rămâi pentru mine cel de ieri nu Hidebehind îmi cunosc derapajul în infinitul drum spre

MIMurza Narcis Ioel

0

5

wilderness pereți de care atârnă trofeuri câștigate în bătălii crâncene câmpuri însângerate sau arene cu un singur supraviețuitor adventure noi lumi de explorat stepe de străbătut

MIMurza Narcis Ioel

0

2

\"Viața este o bibliotecă aparținând unui autor. Are câteva cărți scrise de el însuși, dar cele mai multe dintre ele sunt scrise pentru el.\" ( Harry Emerson Fosdick) \"Cartea este o

MIMurza Narcis Ioel

0

3

drumul acesta suspină ca un banjo vechi drumul acesta își cunoaște toate pietrele și toți abonații lui plătesc în amintiri trecerea lor, cu țărână adunată din toate colțurile lumii drumul

MIMurza Narcis Ioel

0

4

spre țărmul zilei valul de stele se retrage-n mine s-a deschis dimineața ca o fereastră stoluri de imagini îmi survolează tăcerea zânele pământului urcă spre cer ajunse în trunchuri de

MIMurza Narcis Ioel

0

2

cum poți să-nchizi tot timpul într-un zbor când timpu-i cerul ce cuprinde-n sine toate zborurile cum poți încătușa speranța-ntr-o sămânță când speranța-i fructul ce ascunde-n el toate

MIMurza Narcis Ioel

0

3

această piatră ascunde semințe de flori această piatră e o piedică ce visează a fi bucată de zid această piatră e netezită de lacrimi, ploaie și vânt e luminată de soare și lună umbrită

MIMurza Narcis Ioel

0

4

nu știai că teii sub care treci sunt prietenii mei și-mi dăruiesc respirațiile furate ție nu știai că zăpada pe care calci mi-e soră și-ți adună toți pașii să mi-i ofere nu știai că apusul

MIMurza Narcis Ioel

0

4

încă trei secunde și vă iau calculatoarele trei... în ceața de lapte a ninsorii urmele se întețesc dacă fiecare fulg de nea ar fi o literă am păși din roman în roman cum călcăm în

MIMurza Narcis Ioel

0

0

ți-am sfărâmat odată oglinda și cioburile ei le- am împărțit cerului, pământului, stelelor, apelor, codrilor, florilor, iubirii, despărțirii... și-n fiecare dăinuie de-atunci o țandără

MIMurza Narcis Ioel

0

3

vedeai cum timpul îl doboară din zi în zi mai slab înainta prin tine o scamă-n infinitul albăstrui din coaja unei bărci soioase lupta cu hohotu-ți năprasnic îi furasei mintea, puterea și

MIMurza Narcis Ioel

0

4

în seara asta nu-ți voi spune o poveste de adormit printre dunele tăcerii vom asculta glasul celui ce strigă în pustie între noi va tresări cu șopot Iordanul purtând încă dâra pașilor

MIMurza Narcis Ioel

0

4

adio, dragul meu te respir pentru ultima oară adulmec îmbrățișarea zorilor și strig cum aș plânge pe cineva drag... mai strânge-mă în brațe o clipă ! șoapta făgașului tău în urechea

MIMurza Narcis Ioel

0

5

ai trăit și tu sub jumătatea asta de cer luminat de jumătatea asta de soare te-ai târât pe jumătatea asta de deal și stelele ți se păreau de sârmă ghimpată ți-a fost frică să-ți întinzi toate

MIMurza Narcis Ioel

0

2

să număr frunzele până la primăvară ne sunt ochii sărăciți de belșugul toamnei răbdările ascunse în sâmburi să numeri norii până la ninsoare îmi sunt rândunelele prea înalte pașii

MIMurza Narcis Ioel

0

0

zămislite în mările somnului herghelii de vise pasc între gene iluzii pe harta inimii copilăria se-mpiedică în locații nedescifrate sub pleoape lumi ireale își stâmpără setea din apele

MIMurza Narcis Ioel

0

4

\"Ochii sunt oglinda lumii\" * Cugeta proptit cu mâinile de marginea fântânii, când distinse un zgomot neobișnuit. \"Of, sper să nu fie nimfele pădurii dorind

MIMurza Narcis Ioel

0

0

\"Trăim prea puțin ca să fim atrași de urât Există atâta frumos în lume cât nu încape într-o viață de om Privind, ascultând și gustând frumosul vom ști să trăim în

MIMurza Narcis Ioel

0

2

motto: \"Lumea e un imens Narcis care se gândește pe sine\" (J.Gasquet) * n u voi a țipi veșnic printre r ădăcinile

MIMurza Narcis Ioel

0

0

dimineața s-a cocoțat cu picoarele pe fereastră îmi spăl fața de toate orele târzii și trupul de făgașurile nopții poate va uita c-a trecut pe aici îmbrac pe mine lumina cum niște blugi

MIMurza Narcis Ioel

0

2

vântul poate avea pene sau gheare pământul poate fi de plumb sau catifea depinde cu ce ochi privim sau cu ce inimă atingem ființa a tot ce ne înconjoară visele își au rădăcinile în

MIMurza Narcis Ioel

0

2

ploaia toarnă cerneală pe copaci și măturătorii de străzi scriu jurnale pe frunzele căzute-n colb fiece pom e un roman răsfoit de vânt o carte scrisă cu pene de pasăre călătoare îmbibate

MIMurza Narcis Ioel

0

2

stau cugetând într-o gară pustie am ratat trenul inspirației ( mă consolează gândul că alții se aruncă de bunăvoie din el) nici o lumină pâlpâind - prin tunelul acesta umed atârnă

MIMurza Narcis Ioel

0

3

cu fiecare pas aud gheme de oase desfăcându-se-n mine cascade picurând stropi de timp cu fiecare ceas simt în trup îmbătrânind apusul ce vine o piele mai zbârcită năpădită de ghimpi cu

MIMurza Narcis Ioel

0

2

în urmă cocoșii ciupeau de pleoape satul adormit ceața își luase zborul dar aripile i se întindeau încă deasupra pădurii solitarul drum de munte urca șerpuind ca o râmă ce

MIMurza Narcis Ioel

0

5

Parfumul smochinilor se pierde în farmecul cerului de azur În vale cetatea aruncă umbre obosite Pe-o cărare întortocheată urcă spre piscul muntelui un grup restrâns patru

MIMurza Narcis Ioel

0

4

Invizibil pe canoia condusă de idei-băștinași oglindinu-se în fluviul de gânduri încep explorarea deasupra în cascade de lumină invadatoare umbre de vulturi-ambiții aspirând mereu spre mai

MIMurza Narcis Ioel

0

0

Treceam solitar prin piața sentimentelor căutam înfrigurat zâmbete, din păcate erau prea scumpe-cele originale- și n-avea rost să-mi cheltui puținul pe imitații. Tristețe și anxietate de cea

MIMurza Narcis Ioel

0

0

Era o vreme...era un regat... era un rege: eu eram... stăpâneam popoare de furnici ce lucrau harnice la expansiunea imperiului, gărzile-albinele îmi păzeau florile, trăgeam în țeapă leneșii de

MIMurza Narcis Ioel

0

2