Schimbarea la față

Parfumul smochinilor se pierde în farmecul cerului de azur În vale cetatea aruncă umbre obosite Pe-o cărare întortocheată urcă spre piscul muntelui un grup restrâns patru bărbați Vântul uscat ce bate dinspre pustie îi determină să-și acopere fața dar drumul suie încăpățânat mai departe Asudați și obosiți ar vrea să se-odihnească dar scopul e prea sfânt... Au ajuns! Dar...ce? Unde-a dispărut Învățătorul? Și cine-i acest înger de lumină? Și cine-aceste umbre izvorâte din hăurile istoriei ce-I stau alături?... Să fie Moise?! Ilie?! El..fața Lui e soare și hainele - lumină! Dar ochii Lui...e Domnul! Ca fulgerați căzură muritorii cu fețele-n pământ. \"E bine-aici!\" șopti sfios Sf.Petru - crezuse c-a ajuns în Rai... Îi destrămă iluzia însă O Voce care zgudui temeliile cerului, O Voce care răsună străbătând veacurile: \"Acesta-i Fiul Meu! ...de El să ascultați!\"