stele colțuroase

ai trăit și tu sub jumătatea asta de cer luminat de jumătatea asta de soare te-ai târât pe jumătatea asta de deal și stelele ți se păreau de sârmă ghimpată ți-a fost frică să-ți întinzi toate brațele nu cumva să sângerezi, lovindu-le de colțuri un orizont prea strâmt sub care să-ți înghesui visele cerul prea departe doar copilul din tine -pe care l-ai dat uitării- te-ar mai putea ajuta începi să îmbătrânești la jumătatea distanței dintre speranță și resemnare ți-ai zidit coliba pe jumătatea asta de deal și aștepți poate-poate va veni peștișorul auriu sau un înger să netezească muchiile stelelor să le cuprinzi cu toate brațele poate-ai uitat că stelele sunt sfere