nu, încă n-au sosit ajutoarele...

nu, încă n-au sosit ajutoarele, spunea tata pășind tot mai repede într-un cerc invizibil mie în mijlocul camerei stăteam cu nasul lipit de fereastră lângă caloriferul vechi și zeci de mașini treceau pe stradă claxonând răutăcios mama era bolnavă undeva într-o cameră vecină era iarnă și frig dar eram mulți și nu simțeam decât foamea ce ne biruia când veneam zgribuliți de-afară (stop) uneori lucrurile par drame la suprafață - crucea de azi e coroana de mâine cicatricea poate fi dovada vitejiei osteneala sentimentul utilității (reluare) nu, încă n-au sosit ajutoarele, poate nici nu vor mai sosi vreodată... caloriferul emana o căldură plăcută în bucătărie mama cocea voioasă prăjituri și noi, copiii, ne învârteam în jurul fustei ei înflorate tata se înregistra la un casetofon vechi zdrăngănind la chitară \"nu, încă n-au sosit ajutoarele... \"