Regatul pierdut

Era o vreme...era un regat... era un rege: eu eram... stăpâneam popoare de furnici ce lucrau harnice la expansiunea imperiului, gărzile-albinele îmi păzeau florile, trăgeam în țeapă leneșii de greieri-la pescuit.. vise și flote de hârtie îmi colindau pâraiele și mă simțeam mai mândru ca un amiral.. Eram vestit, și-n neamul șoricesc dăduse frica de mine și de aliatul meu: pisica.. remediam conflicte între dânsa și cățel și câteodat\' ieșeam zgâriat nițel; neamul peștilor știa de-a mea ispravă: cârligul meu îi îndrepta spre tavă.. eram stăpân peste câmpii și stele, din nisip și lut îmi înălțam castele.. un rol aparte-n viața mea îl juca cămara: mânjit pe-obraji cu gem,eram, piratul cu comoara.. și orizonturi noi, mai largi,îmi deschideau o scară, când peste gard creștea un păr,și-n mân\'aveam - o pară.. sfetnici înțelepți aveam șoaptele naturii, căci vântul prieten îmi era ,și foșnetul pădurii.. în puișorii aurii descopeream minunea; și-n naivitatea mea credeam că pot cuceri luna: doar o funie mai lipsea din vârf de pom s-ajung la ea.. Timpul trecea...și într-o zi m-am întâlnit cu o prințesă - minunată... privind-o-n ochi, realizai uimit, că-n urma mea, regatul meu, se prăbușea deodată. L-am căutat, dar..în zadar - îl înghițise glia - plângeam încet sub un stejar...zbură copilăria...