Monica Mihaela Pop

Mulțumesc pentru trecere!

Și totuși, cuvintele nu reușesc niciodată a spune ceea ce sufletul ar vrea, doar imaginația ne face să vedem lucruri care se ascund \"la tâmpla unei nopți\" care devine depărtare. Jumătățile tind către punct, stabilind echilibrul luminii în el.
Dar de ce oare poemul tău e trist? Așa îl simt.

Cu drag!

Știi, Florina, am descoperit Rilke citind, cred nu mă înșel, \"Arta conversației\" al Ilenei Vulpescu. Acolo am găsit câteva versuri din poemul \"Toamna\" și pot pune că de atunci am căutat mereu să mai citesc Rilke. Și am citit.
Pentru cei care nu știu acest poem îl redau aici, în traducerea lui Alexandru Philippide.

\"Cad frunzele și cad ca de departe, parcă
s-ar veșteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Și cade-n nopți adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.

Noi toți cădem. Mâna de acolo cade.
Și altele, și toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ține-n mână
căderea asta nesfârșit de blând.\"

E un poem foarte frumos și nespus de aproape de sufletul meu. Mă bucur că textul meu ți-a amintit de Rilke, sunt măgulită.

Cu sufletul, te îmbrățișez!

Mulțumesc, Ela!

Și eu, doar o trecătoare.
Cu drag!

Am lipsit o vreme de pe site, de-abia acum am găsit comentariul tău.
Da, probabil că odată voi găsi, doar că nu se știe când.

Mulțumesc!

Superbe imagini!
Am revăzut toată frumusețea și liniștea satului meu, așa cum îl știu de copilă, neatins de binefacerile civilizației moderne și atât de dăunătoare spiritualității acelor locuri ale lui Dumnezeu.
Mă bucur că nu am trecut cu vederea acest poem!

Cele bune!

Îmi imaginez o frunză, ruginită de toamnă dar cu nervurile încă verzi, spunând unei ghinde povestea ei. Și un copil, ținându-le în palmă pe amândouă, ascultând fermecat foșnetul culorilor și timpului.

Teatru 74 știe multe, nu-i așa?

Mă înscriu și eu pentru un volum de colecție. Probabil că în următoarea perioadă voi afla și cum îl voi primi.

Cele bune!

Da, văzuși bine! Era o greșeală typo acolo dar s-a remediat situația și e în regulă acum. Mulțumesc!
Cât despre concursul de parodii iar ai dreptate, a fost și am participat cu două texte, altele decât cel de față.

Te pup!

Redau mai jos originalul:


\"Sînt tînãr Doamnã


Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã stie pe de rost
si ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge,
cum as putea întoarce copilul care-am fost
cînd carnea-mi înfloreste si doar uitarea plînge.

Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am asezat destul
ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru,
dar bulgãri de luminã dac-as mînca, sãtul
nu m-as încape în pielea mea de tigru.

Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos
si vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã,
sã-mi creascã ceru-n suflet si stelele-n os
si sã dezmint zapada pierdut în piruetã.

Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã tin
chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii,
aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin
cãci simt curgînd printr-însa bunicile si unchii.

Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred,
oricît mi-ai spune, timpul nu îsi ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine îsi reped
sãgetile vestirii. Sînt tînar. Bunã seara!\"

Felicitări tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui volum antologic. Sunt convinsă că nu le-a fost ușor dar cred cu tărie că rezultatul, volumul în sine, le oferă suficiente motive de satisfacție încât să atenueze efortul depus pentru a duce la bun sfârșit această lucrare.
Felicit din suflet autorii cuprinși în volum și le doresc să se regăsească între coperțile cât mai multor cărți, atât pentru ei cât și pentru bucuria celor care citesc!

Propunerea mea este ca lansarea acestui volum să se facă în mai multe orașe, astfel încât să se lărgească aria de cititori. Ar fi interesant de organizat o caravană în sensul acesta, care să treacă măcar prin câte un oraș din fiecare mare zonă geografică. Bineînțeles, m-aș bucura ca printre aceste orașe să se numere și Tîrgu Mureșul :)


Încă o dată, felicitări tuturor celor implicați în desfășurarea acestui proiect!
Cele bune!

Dovada că-i inteligentă
Nu stă în bluza-i transparentă,
Nici în fustița-i, scurtă foarte,
Ci în a ști când să le poarte.

îți mulțumesc pentru trecere!

Cele bune!

Eu știu, am afirmat întotdeauna asta, că nu sunt deosebit de talentată, ci doar am unele afinități pentru poezie. Asta nu înseamnă neapărat că nu pot scrie poezie bună. Dar, cum am mai spus într-un comentariu, am scris doar așa, dintr-un prăpădit de impuls și pentru că într-adevăr, mi se părea o zi bună pentru a scrie.
N-am de gând să mă scuz pentru acest text, l-am scris pentru mine mai mult, apoi pentru ceilalți. L-am scris așa cum mi-a venit, simplu, poate fără mesaj, poate are unul, l-am scris pentru că părea a fi „o zi bună pentru poeme” și pentru că aveam să-mi demonstrez ceva, lucru care s-a și întâmplat.
Nu am înțeles din comentarii că aș fi o poetă slabă (să tot am vreo 67 de kilograme :))). Și nici nu m-am supărat pentru cele spuse de voi în comentarii. Cu toate problemele lui și cu toate grupurile și grupulețele organizate pe diverse categorii de interese literare sau de alt gen, acest site rămâne primul loc unde mi-am făcut publice poemele și îndrăznesc să cred că nu e nimeni pe aici cu care să fi avut vreo neînțelegere sau discuție contradictorie. Așa că, nu voi începe de acum.
Site-ul e un atelier unde poate că fiecare are ceva de învățat iar eu sunt o parte a lui.

Dana, mă bucur (sau nu mă bucur) că nu sunt singura ale cărei texte lucrate sunt trecute cu vederea. Admirația e reciprocă. Te pup!

Raul, desigur, nu tot ce e negativ e neapărat și rău (mă refer la comentarii), știu asta. De aceea comentariul tău nu m-a aprins, ci l-am luat exact așa cum era.

Horia, ca de obicei comentariile tale se îmbracă în vers. Mulțumesc!

Liviu, cum deja știi, părerea matale contează pentru mine.


Poate că am vorbit cam aiurea, poate că am vorbit fără rost, poate că uneori m-am și contrazis. Un singur lucru îmi e clar. Voi continua să scriu. Tot aici.


Vă îmbrățișez!

N-am putut să nu zâmbesc, mai ales când am ajuns la ultimele două versuri. Desigur, inventivi cum suntem, găsim noi oricând ceva de dorit :)


Cele bune!

Am citit cu mare plăcere poemul tău, e unul din cântecele toamnei care, așa cum spui, a pus totală stăpânire peste tot și toate. Ritm, rimă și fior. Mai lipsește melodia.


Cu bine!

Mulțumiri!

Nu cred că au fost răutăți, sau poate doar eu nu vreau să cred asta.
Dar orice ar fi fost, uite ce de citiri au adus acestui poem pe care-l credeam fără rost. Pe când la multe alte texte, la care chiar așteptam reacții, de-abia s-au adunat, după nu știu câte zile, jumătate din numărul citirilor de aici. Ca să vezi! :)
Asta înseamnă că voi mai scrie așa, în timpul serviciului :))

Mulțumesc, Lucian, pentru aprecieri! Ai dreptate, nu întotdeauna e prioritar rostul. Și da, o să mă gândesc la \"umbra lunii\", să văd dacă găsesc o soluție. S-ar putea ca dacă mă gândesc prea mult să nu găsesc :))


Cu drag!

Știi ce e interesant? Ori de câte ori scriu un text la care muncesc mult, îl citesc și recitesc astfel încât să iasă de calitate, să nu apară oricum pe site, se întâmplă că textul respectiv trece aproape neobservat, ca să nu zic chiar cu totul neobservat. E ca un făcut.
Azi am scris un text aiurea, în timpul serviciului, într-o jumătate de oră. L-am scris nu atât pentru a fi unul deosebit de frumos, cu miez, mesaj și toate alea, ci dintr-un impuls pe care oricine cred că îl are la un moment dat, anume acela de a scrie \"la mișto\".
Și uite ce a ieșit!


Mulțumesc pentru părere!
Tot binele!