Poezie
Sacrificiu
(autumnal)
1 min lectură·
Mediu
Cu evantai de ramuri dezgolite
cu guler afumat și brâu de brumă
cu pletele de aur încâlcite
și degetele lungi care sugrumă
Regina Despărțirilor Subite
a pus pe vii totală stăpânire
și suge din speranțe obosite
ca un vampir flămând de nemurire
În patul meu cu umede-așternuturi
Singurătatea-mi ține companie
Tristețea mă topește în săruturi
lăsându-mă cu doamna Agonie
îmi intră-n vene-o Boală curtezană
mă contopesc sfioasă cu Delirul
și de Plăcerea morții diafană
adorm râvnindu-mi dulce Elixirul
Mai ieri pe cerul meu era Lumină
știam doar un stăpân – al nopții Soare
ce s-a lăsat sedus de o Regină
sacrificând a lui celestă Floare
032.843
0
Am citit cu mare plăcere poemul tău, e unul din cântecele toamnei care, așa cum spui, a pus totală stăpânire peste tot și toate. Ritm, rimă și fior. Mai lipsește melodia.
Cu bine!