Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

semnul din inimă

1 min lectură·
Mediu
trece singur
mereu la ora când ziua intră în schimbul de noapte.
poartă un pardesiu de culoarea pământului
toamna
și o umbrelă neagră
bărbătească
agățată întotdeauna de brațul stâng
îl văd zi de zi
înalt
cărunt
îngândurat
trecând încet pe lângă tâmpla-mi lipită de fereastră
nu mă privește niciodată
uneori
îmi face semn cu palma dreaptă
deschisă pe dinăuntrul inimii
din cealaltă parte a pieptului îi răspund la fel
dar el trece
trebuie să meargă mai departe
singur
064.318
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
78
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Monica Mihaela Pop. “semnul din inimă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/monica-mihaela-pop/poezie/155484/semnul-din-inima

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
Portret în mișcare, întomnate culori, în cuvinte care dezvăluie nu însingurarea, cât imperativul de a lăsa călătorului mersul, de a nu opri clipa:

\"uneori
îmi face semn cu palma dreaptă
deschisă pe dinăuntrul inimii
din cealaltă parte a pieptului îi răspund la fel
dar el trece
trebuie să meargă mai departe


singur\"

Un alt fel de Casablanca. Trecători.

Ela
0
@monica-mihaela-popMPMonica Mihaela Pop

Mulțumesc, Ela!

Și eu, doar o trecătoare.
Cu drag!
0
mi-amintesti cumva de Rilke in poezia ta, Monica.
Si un gri te prinde, simt mirosul de trandafir zvacnind in adancul pamantului, iar tu...tu il tii prizonier.
sau o fi inima ta?
tot un trecator, intorcand palma dreapta, deschisa.
0
@monica-mihaela-popMPMonica Mihaela Pop

Știi, Florina, am descoperit Rilke citind, cred nu mă înșel, \"Arta conversației\" al Ilenei Vulpescu. Acolo am găsit câteva versuri din poemul \"Toamna\" și pot pune că de atunci am căutat mereu să mai citesc Rilke. Și am citit.
Pentru cei care nu știu acest poem îl redau aici, în traducerea lui Alexandru Philippide.

\"Cad frunzele și cad ca de departe, parcă
s-ar veșteji în ceruri grădini îndepărtate;
cu gesturi de negare cad mereu.

Și cade-n nopți adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.

Noi toți cădem. Mâna de acolo cade.
Și altele, și toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ține-n mână
căderea asta nesfârșit de blând.\"


E un poem foarte frumos și nespus de aproape de sufletul meu. Mă bucur că textul meu ți-a amintit de Rilke, sunt măgulită.

Cu sufletul, te îmbrățișez!
0
@razvan-ducanRDrazvan ducan
Sunt plăcut surprins de forța de sugestie din poezia ta.Îmi plac trimiterile tangențiale și-mi place că folosești termeni din domenii diferite, care , aparent n-au nici o legătură unul cu celălalt.Mă mai bucur că ești din Tg.Mureș.Poate că nu ar fi stricat să vii la \"Noaptea devoratorilor de poezie\", acțiune organizată de subsemnatul, la Târnăveni, în noaptea de 24 pe 25 februarie.Poate altădată.Oricum, felicitări pentru ceea ce scri.
0
@monica-mihaela-popMPMonica Mihaela Pop

Răzvan, din motive care nu depind numai de mine, nu aș fi putut ajunge și rămâne o noapte în Tîrnăveni. În altă ordine de idei, oboseala acumulată în ultimul timp m-ar fi răpus cu siguranță devreme și aș fi fost doar o piesă în plus acolo. Poate cu altă ocazie voi veni.
Deocamdată particip, pe plan local, la Cenaclul din turn, probabil să fi auzit de acesta. Și, iar poate, va fi o zi sau o noapte, când cenaclurile din Tîrnăveni și Tîrgu Mureș se vor întâlni, în formație lărgită, pentru un \"meci\" de poezie :) (impropriu spus meci dar asta mi-a venit pe moment, deși nu cred că suntem adversari).

Cele bune!


P.S. Am o întrebare. Textul acesta e singurul dintre ale mele pe care l-ai citit?




0