Poezie
Ca un surâs, moartea
1 min lectură·
Mediu
De-o vreme pășesc pe urzici
Și nimeni nu-mi știe pelinul.
Cortegiul tăcerilor, bici,
Își bănuie-n carnea-mi festinul.
De sânge copacului meu
Îi cresc aripi, frânte de-a gata.
- Privește-mă, trist Dumnezeu
Și-nvârte mai repede roata!
Cuvânt pe cuvânt să-mi adun
Destinul, aprins în cerneluri,
Să vin către Tine, să spun:
Surâde-mă, Doamne, la ceruri!
Iar turnul, cu scările-i vechi
Sub palide bolți de lumine,
În versuri, cu rime perechi,
Să-ngâne-un poem despre mine.
Și-a scrie-un zețar, ostenit,
Un titlu, în foaia de seară:
„Cu plânsul pe buze-a venit.
Plecând, a surâs prima oară.”
033855
0
Frumoasa poezia ta! ti/am spus ca de la aparitia antologiei noastre ai foarte multi fani?
Laurentiu