Miruna Pîslar

te trezești și zici coșmar smoală și vase scufundate la capătul patului tu ucigând cu mâinile tale eu aruncându-mă în flăcări zic pune-ți repede în minte o pășune un cal care rumegă un fân

încă o lumânare s-a aprins lângă tâmpla ta încă o vertebră de ceară alunecând pe scurgere un an făcut scrum la marginea drumului obișnuit până la peco la masă te așteaptă aceleași două

pe scena lumii vorbim despre indivizi acuzați de infracțiuni grave interesele unor măști cu ecou în străinătate se joacă fiecare personaj – inculpați de carton, cu nume de împrumut, mereu alții

m-am așezat ca un nepot cuminte lângă unghiile bătrânului am vrut să-i tai istoria: o lespede galbenă în straturi de os și tăcere de solz metalul a scrâșnit, foarfecele a cedat cu trosnet timpul

m-am trezit nedormit cu un cui în ochi un câine în stomac latră și chiorăie oasele dimineții. piciorul cel mai îndepărtat flutură ca un steag pe monument. refuză să-mi aparțină. o statuie

de când a venit eclipsa, toate s-au făcut negre și mate din aer iese întuneric calul cu aripile carbonizate în formă de cruce zboară într-o tăcere prea mare pentru cer împăratul topit în

am început cu o masă strâmbă și o idee dreaptă am potrivit picioarele mesei cu ciocanul am potrivit și picioarele mele cu ciocanul cui cui cui zicea ecoul din capul meu de lemn dar mâna

eu șutașu împreună cu fundașu ne-am prezentat freza cu gel și ciorapul cu buline la interviul pentru închiriere de elefant de circ nu e ceea ce vă gândiți nu suntem chiar așa de

în vis ți-ai udat accidental pantalonii acum te transformi într-un personaj cu telecomandă capabil să vizioneze sute de fețe vii și moarte în veghe experimentezi contrariul o

închide ochii e toamnă afară câteva frunze de timp înțeapă orizontul tău destrămat încă de anul trecut hârciogul s-a făcut inel în jurul gâtului tău închide ochii nu mai sunt păsări

mâini de părinți se desprind merg înainte goale în urmă trupuri mici aleargă chiote se lipesc la loc de un picior de-o haină zgomotul universului într-o palmă sus pe bloc funia mea tăcerea

în beznă curățăm nisipul de nisip înaintăm cu vârfuri lichide în față se sparg valurile în spate cozile de pește lovesc aerul aplauze ne mutăm coatele de la unul la altul ne umplem pieptul cu