mircea lacatus

clipele închegate în rouă timpul adormit în crini...

mori de vânt uriași care mișcă pământul de-am ști încotro...

atâtea răstigniri într-un copac desfrunzit...

virgil titarenco PROFETUL scrie pe(hermeneia) site-ul pe care cu onor îl direcționează o poezie de crăciun o blasfemie o grozăvie nici măcar adversarii cei mai înverșunați ai lui Hristos ca

pietrele mele logodite cu spațiul mâinile mele logodite cu dalta ochii

și-am zis verde veronez vino mamă să mă vezi cum mai pasc la caii verzi pe pereții vienezi și-am zis verde de susai n-am sânge de samurai cu briceagul să mă tai pe la burtă mai în sus că

iubita mea să nu te întristezi căci am să-ți dau o veste rea iar au căzut în lumea mea zăpezi o bună vreme nu ne vom vedea am să-ți trimit un corb din lună-n lună sä-ți ducä o scrisoare

singur în biserica minoriților contemplu cina cea de taină cel din mijloc îmi spune vino mănâncă și bea cu noi nu pot doamne aș fi al treisprezecelea și nu e numar bun deși tare mai mi-e foame

păsări negre pe zăpadă când eram mic le aruncam grăunțe ... câinele vecinului întâlnindu-mă pe scară mă ignora ... în piața s. un orb trece strada eu cu gândul în altă

i-am dus pe băieți la grădiniță le-am schimbat papucii că le crescuseră picioarele pe cei vechi i-am adus acasă i-am pus așa pe jos și m-am utat la ei încă un capitol din cartea aceasta a vieții

eram student când m-am dus prima oară la târgujiu cu un prieten m-am dus pe atunci nu-mi plăcea să fiu singur el mergea mai repede decât mine eu eram mai visător a intrat în parc înaintea mea eu

cad unii moși adesea in extaz cand inträ-n templul tinerei poete dar lacrimile lor de pe obraz nu-s pentru versuri ci pentru... \"portrete\"

tata tu știai că oamenii nu sunt cele mai inteligente ființe de pe pământ nu știam dar cine doamne iartă-mă sunt păi în primul rând sunt șoriceii albi în al doilea rând delfinii și

noaptea e rece în pustie din ochii tăi trimite o pasăre mare blândă să mă cuprindă cu aripile ei sau trimite o pasăre cu ciocul de fier o parte să mă facă piatră și restul să mă scurg în

noi ne-am cunoscut într-o toamnă târzie stăteam la capătul viei și în genunchi și rupeam din aceeași ciorchină la joasă înălțime zburau avioane de vânătoare și nu ne puteam auzi inimile ne-am

de-aș găsi un nor de piatră aș ciopli în el chilie cu trei trepte lângă vatră și la ușă iasomie paseri ar veni cu drag ca să-mi cânte la chindie și eu stând așa pe prag aș ceti

gândurile îți zboară urmărind siluetele asemenea rachetelor sol-aer-sol niciunul nu-mi străbate sternul niciunul nu-mi rănește fruntea doar eu mă balansez pe o sârmă de înaltă