zăpezile neașteptate

topi si primul vers din ultima strofa.
se pare ca e multa sensibilitate sub zapezile acelea.

am corectat
merci
:)

emirule, se pare că zăpezile te-au cam acoperit:), textul acesta are o melancolie arămie numai bună de cântat la chitară, nostalgic amirosind a toamnă, neîndepărtător,
finalul este cutremurător:)), trecui pe aici în grabă dar tu mă ierți, că ai sufletul mare,
zic, zău, ești măreț, maestre,
la bună citire,
salut,

dana mor cand te aud ca-mi zici \"maestre\" dar tot mi-eshti draga:)
ps de ne-om vedea vreodata la fatza am sä tzi-l cant la chitara pe luna sub o tufa de trandarir sälbatic :)))
uitai si eu cu o esharfa roshie la gat

risc sa devin enervanta mai mult ca de obicei, dar mai ai un \"tar\" care cred ca vrea sa fie un dar.:))

adriana evident ca nu esti
necazul meu e ca o stiu pe dinafara si nu mai citesc cu luare aminte...dar acum...
:)

Și eu simt versurile astea ca pe-un cântec. În primul rând datorită ritmului și rimei care-mi par fără cusur. Mă simt ca-ntr-o melodie a celor de la Pasărea Colibri, și zbor și tac și zâmbesc și tremur: dacă totuși când vine primăvara-n cuget ea o să fie măritată?

cine sunt astia de la colibri sunt buni ? si daca s-o marita sa fie sanatoasa eu ma indragostesc repede la loc :)