mircea lacatus

te-am privit cu ochi păgâni și-ai dus repede mâinile la pântec te-ai temut să nu zămislești pe loc un copil bălai cu aripi negre lungi așa caut mereu în ochii femeilor ca un condamnat la

așa sunt femeile astea născute din coastă de om vin se îndrăgostesc și îndată fac un copil trântesc așa pe lume câte un poet și pleacă ele născătoarele de poeți sunt răspunzătoare pentru

prințeso castelul tău de niciunde are un singur turn la nord și turnul are o singură odaie la sud odaia un singur perete la vest peretele e doar o nișă la est în nișă stau eu sunt straja ta

fericirea e un inorog nu-l vezi nu-l auzi doar ți se spune că există uneori ai sentimentul că e undeva în preajma ta te amăgești bietul de tine mai bine stai în loc cu mâinile pe genunchi și

pe coapsa ta albă treceam alene cu un deget tu zâmbeai în somn visai o gâză mică ce-ți trece peste carte apoi ți-am atins sânul încet cu podul palmei te-ai foit o clipă visai o rază caldă

după șapte ani veți lua oasele mele nu-i așa și le veți spăla pe rând cu un burete de mare apoi curate și strălucitoare ridicate mai sus de inima voastră vor șuiera ca o muzică păgână veți auzi

cândva ne vom răstigni trupurile unul de altul și cuiele vor trece prin amândoi și pântecul meu peste pântecul tău va visa o sete nestinsă pieptul meu peste sânii tai va visa un aer

azi a plouat așa cum plouă mereu aici apoi dumnezeu și-a trecut o mână printre nori și cu degetele desfăcute a trasat peste noi un arc de cerc colorat și desigur perfect tată uite curcubeul

nu te îngrijora mamă sunt bine e atât de frumos podul de piatră sub care dorm apa e limpede m-am privit în oglinda ei mai des decât narcis și n-am înebunit încă nu te îngrijora sunt bine mai

scrisoare către tata tată am tot stat și m/am gândit la tine mai ales în nopțile în care eram de gardă la foișorul din partea de nord a cazarmei acolo unde bate un vânt tăios și de care

trecusem pe lângă biserică și eram cu gândul în altă parte când brusc am auzit clopotele tare aprope tânguindu-se m-am întors din drum și am urcat la templu apoi am auzit cor de

aveam arc și săgeți le făceam singur încă de atunci eram îndemânatic și destul de independent vânam și mâncam la margine de pădure ca un animal de pradă mușcam și mă uitam atent ascultam

ehei cum ne mai dădeam in scrânciob eram copii tu și cu mine și vântul îți ridica rochița îți vedeam coapsele albe și mă rușinam aveai cosițe aurii și râdeai tare eu închideam ochii să te văd

ne întâlnim la capătul digului iubito sunt acolo niște pietre rotunde am să iau cu mine o sticlă o să bem din ea pe rând ca doi adolescenți la primul păcat apoi o spargem și cu un ciob ne

astăzi la biserică am îngenunchiat de câteva ori în mine înainte să mi plec genunchii pe dalele reci au slujit mai mulți preoți numai unul mi s/a părut credincios cel mic de statură cu

ca o cerșetoare singurătatea îmi bate la ușă îi pun mereu în palmă câte o amintire în ultima vreme le vrea numai pe cele cu tine mai vino îi spun am adunata atât de multe am să ți le dau pe toate

în ultima vreme când ma gândesc la tine îmi trece prin inima așa o umbră ca o pisică neagră și-mi fac cruce cu limba până dispare și-mi amintesc mereu de-o viitoare nuntă noi miri desculți

într-o iarnă am urcat într-un autobus unul la întamplare seara târziu am stat zgribuliți unul în altul până la capâtul liniei acolo l-am întrebat pe șofer câte minute avem în mica piațetă

pe septembrie opt a plecat și ultimul lăstun a bătut cu ciocul în fereastră du-te i-am spus vânturile să te ocrotească eu stau la casa mea aici și te aștept au început ploile mi-am învelit

noaptea e rece în pustie din ochii tăi trimite o pasăre mare blândă să mă cuprindă cu aripile ei sau trimite o pasăre cu ciocul de fier o parte să mă facă piatră și restul să mă scurg în

ai să mă rogi desigur să închid ochii îmi spuneai odată că n-ai putea supraviețui privirilor mele de vasilisc dar nu-i nimic am să te privesc cu palmele în care clipesc flămânzi o mie și

când ne-am văzut ultima oară am reușit să ne stăpânim bine emoțiile ca doi samurai înainte de luptă la despărțire te-am sărutat te-am îmbrățișat poate ai rămas la marginea lanului de grâu și

ceai pe verandă în cana de porțelan se lasă seara