mircea lacatus

apus de soare iubita supărată îl vede oare...

puiul căzut din cuib primul și ultimul zbor pasărea tace...

pietrele mele logodite cu spațiul mâinile mele logodite cu dalta ochii

astăzi trecând pe lângă un copac înflorit mi-am făcut cruce parcă trecusem prin fața unei biserici...

și-am zis verde veronez vino mamă să mă vezi cum mai pasc la caii verzi pe pereții vienezi frunză verde de susai n-am sânge de samurai cu briciagul să mă tai pe la burtă mai în sus că

și-am zis verde veronez vino mamă să mă vezi cum mai pasc la caii verzi pe pereții vienezi și-am zis verde de susai n-am sânge de samurai cu briceagul să mă tai pe la burtă mai în sus că

cu teama ma gandesc la moarte dar niciodata nu ma inspaimant caci fiecare clipa mi-o traiesc in parte din fiecare ceas imi fac mormant cu teama ma gindesc la moarte dar

singur printre ruine restaurând la propriul meu suflet...

ursulețul de pluș uitat în tramvai coboară la prima...

creioanele de pe masa visand la liniile din capul meu

păsări negre pe zăpadă când eram mic le aruncam grăunțe ... câinele vecinului întâlnindu-mă pe scară mă ignora ... în piața s. un orb trece strada eu cu gândul în altă

ghicește-mi mamă și mie norocul iată la fel de frumoase palmele mele te uită la linia vieții și de-i vedea că-i prea scurtă să nu plângi mamă te uită la linia inimii și de-i vedea

sufletul meu o ulcică de lut uitată pe un gard oarecare Doamne întoarce-o cu gura în sus și pune-i o floare