mircea lacatus

iar umblă Dumnezeu pe stradă cu haina ruptă și stingher și nu sunt ochi care să-l vadă și-n cer se cântă leru-i ler se dă o supă caldă la cantine și vagabonzii vin timizi și cer le

fiică-mea mă sună din cinci în cinci minute... același dialog... tataaaa... da tata ce e ... să nu uiți la unșpe jumate trebuie să luăm biletele de la casă sunt rezervate pe numele tău avem și

cad unii moși adesea in extaz cand inträ-n templul tinerei poete dar lacrimile lor de pe obraz nu-s pentru versuri ci pentru... \"portrete\"

iubito am sä vin cum ti-am promis la interzisa noasträ intälnire si-am sä-ti aduc felii de paradis infäsurate-n folii de iubire si ständ asa si asteptänd la marginea senin-a unei clipe sä vii

rătăcind prin labirint iată-mă...

sufletul meu in deplinä libertate si-a vätämat aripile si cäzänd in lumea aceasta atät de sensibilä a intälnit deodatä iubirea...

urcänd muntele cine sunt odihnindu-mä unde mä duc depärtändu-mä de unde vin floare de cires sälbatic...

lumina cea de seară lunecând pe trupul tău alb lacrima pictorului pe pânza neîncepută...

un fierăstrău uriaș crestele brazilor la asfințit... aș putea tăia pământul în două dacă aș avea de partea cealaltă un prieten...

în copilärie ne jucam în curtea aceea interioară în care mirosea a igrasie eu desenam pe asfalt munți și tu săreai peste ei eu desenam pe asfalt fluvii și tu intrai în ele desculță

băieții se duc să taie trestie pentru săgeți sunt cel mai mic mă iau după ei am și eu arc nu se opune nimeni tăcuți gravi se uită în pământ încruntați precum odinioară războinicii încerc

minerii de rusine sä se spele c-au nävälit in bucuresti cu gloata c-au impärtit parfumuri de obiele si-au dat si libertate cu lopata au näscocit o gägälice micä i-au dat ciorapi cu gäuri si

adastă mamă către mine-un gând icoana ta-i cu mine în suflare și când mi-e dor și când voiesc să plâng îngenunchez la chipul dumitale ce mult aș vrea să mă mai cerți c-am spart un blid c-am

la mine în suflet sus pe o colină aveam lăcaș ascuns de-nchinăciune o vatră mică mică bizantină și-un turn cu clopot care să răsune la ceasuri de însingurare urcam la templu singur în

azi dimineață am văzut pe cer un nor semăna cu o corabie cu pânzele în vânt îmi zic uite Dumnezeu face o călătorie în jurul pământului alerg și-mi primenesc casa pun o lacrimă de

mori de vânt uriași care mișcă pământul de-am ști încotro...

nomad sufletul meu odihnindu-se pe-o frunză de nufăr...

clipele închegate în rouă timpul adormit în crini...

mult am vorbit Doamne... tronul tăcerii l-am uzurpat și cu slavă deșartă m-am încununat cu nesocotință am vorbit și prostește am râs mult am vorbit Doamne... și minciuni nenumărate am

eu te-am iubit precum un zeu barbar iubește vinul roșu vânătoarea m-am prefăcut mereu că n-am habar de ce-i șoptise mamei ursitoarea eu te-am iubit precum un rege tânăr iubește gloria și

între lună și soare toate tristețile mele...

pentru o frumoasă regină din orient am ucis șapte dragoni fioroși pe care i-am târât apoi la porțile cetății mi-a deschis chiar ea frumoasa regină din orient o cât de alb îi era

umbră dansând pe chipul lunii eu trec nevăzut...