între pământ și cer

Parca vad cum si acest vis se va destrama si pagina va ramane iar goala... totusi las macar o urma pentru ca: Domnule Copil, cu lujer de lumina mi-ai pictat un obraz de dimineata pura avand cei mai frumosi munti, fluvii, cel mai stralucitor soare si trunchiul cel mai stabil punte peste ape.
Multam de amintirile pe care le readuci atat de cald aproape
Ina

O idee prea generoasă pentru a o lăsa în forma aceasta. Adică îmi pare un text bun dar perfectibil. să luăm de exemplu versurile 2 și 3 \"în curtea\", \"în care\"; apoi versurile
\"intre pämant si cer
intre zi si noapte
intre ieri si maine
intre viatä si moarte... \" aici mi se pare prea explicit, ar trebui să sugerezi cititorului această senzație, fără s-o explici. Cum spuneam ideea este bună, cred că șlefuită puțin va ieși un text interesant. Părerea mea. Și altceva: încearcă să eviți tz în loc de ț. Asta merge în chat, în poezie are alt efect. Să nu spui că nu se poate, uite, la mine merge.

carmen...
de data asta nu mai sterg...criza a trecut promit sä las tot ce scriu fie räu fie si mai räu...acuma väzand cä ti-a plcut amintirea mea am sä mä intorc mai des in lumea aceea poate sunt locuri de unde am mai putea lua cu noi putinä puritate
si cäldurä in partea aceasta de viatä unde adesea e atata cenusiu si frig...ok?



liviu
ai dreptate...si eu am sentimentul cä poezia mai poate fi \"slefuitä\" dar unde gäsesc eu piatra cea rarä de arcansas cu care sä slefuiesc si sä-i dau strälucirea...un sfat concret m-ar ajuta ...iar in legäturä cu tz in loc de tz k in loc de c etc mä enerveazä si pe mine ...incerc sä le evit si mereu imi scapä cate una ...am sä fiu mai atent promit m-as bucura de-ai avea timp sä mai treci cu \"päreri\" sunt spre zidire ...stiu

Vezi cum a ieșit. Dar n-o să-mi fac un obicei din asta. Când postezi un text ai la îndemână și diacritice. Doar puțină răbdare trebuie. Succes!

Carte a copilariei... Imi amintesc cum desenam soarele, totdeauna un sfert, asezat in N-V paginii. Si cismeaua de sub nuc, umezeala locului dandu-mi fiori, ca la intrarea in pestera. Mirosul de igrasie persistent, fuga cu trotineta pe strazile orasului... Imi place tabloul tau, inramat intre cer si pamant.

ramona
am uitat sa precizez in poezie ca tu veneai mai mereu cu trotineta stateai ce stateai si dispareai asa cum ai venit...poate tu mai tii minte daca te-am sarutat sau nu vreodata...:)
ps.pentru rautatile mele m-ai iertat nu-i asa tu sti ca nu puteau fi adevarate
cu drag

mi-aduce aminte de lucruri care imi erau iubite candva demult...frumos...f frumos...