Poezie
dor...
1 min lectură·
Mediu
adastă mamă către mine-un gând
icoana ta-i cu mine în suflare
și când mi-e dor și când voiesc să plâng
îngenunchez la chipul dumitale
ce mult aș vrea să mă mai cerți
c-am spart un blid c-am rupt o lucrătură
și-n gândul dumitale să mă ierți
și blând să mă săruți pe mustrătură
dar sunt departe-acum și-ai vrea să gust
din oala cu sarmale de pe plită
să-mi dai și un pocal de must
și-un codru aburind de pită
să-mi faci și așternutu-n grabă
așa cum mi-l făceai și altă dată
cu busuioc la cap și cu otavă
cu țolul alb ca neaua necălcată...
și parcă văd cum te căznești
ceaslovul vechi din grindă să-l dai jos
și pân-adorm să îmi cetești
de-un mielușel ce se numea hristos
022.940
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea lacatus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea lacatus. “dor....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-lacatus/poezie/138071/dorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MLprea frumos ai vorbit aici...nu sunt vrednic...
dar tare-ti multumesc
0
Multe din poeziile tale s-ar putea numi...dor: de prieteni,de copilarie,de ograda casei,de tata,de mama,de cerul de acasa,de iarba verde,de inaltimile muntilor,de toate ale vietii tale,de aici,de acasa.
Dar eu vad ,fratioare, ca ai un dor mai mare ca toate,dorul de Hristos.
Celelalte doruri le stingi cu amintirile.
Pe acesta,insa, cum il stingi ?
Nu-l poti stinge,fiindca ti l-a aprins,in inima,insusi Hristos.
E un dor care te arde necontenit si se face vers dulce si dureros.
Vad ca il impartasesti,discret, si altora,asa cum faci in poezia ... dor.
Dorul tau,al tuturor celor ce cred in El.
De-as avea si eu dor,fratioare,dor ca al tau!