fericire

ehei cum ne mai dădeam in scrânciob eram copii tu și cu mine și vântul îți ridica rochița îți vedeam coapsele albe și mă rușinam aveai cosițe aurii și râdeai tare eu închideam ochii să te văd mai bine apoi te/am închis într/un cerc de foc să nu mai ajung la tine să nu te ating și tu ai rămas așa frumoasă o copilă și acum aud strigătele de fericire ale tinereții și acum simt căldura focului în inimă focul care m/a ținit departe de tine doar admirându/te doar minunându/mă