Poezie
așa vorbeam cu m si m râdea
1 min lectură·
Mediu
așa sunt femeile astea
născute din coastă de om
vin se îndrăgostesc
și îndată fac un copil
trântesc așa pe lume câte un poet
și pleacă
ele născătoarele de poeți
sunt răspunzătoare pentru toate tristețile lumii
aș urca adesea un deal de-ar fi în fața casei mele
m-aș arunca într-un râu
de mi-ar săpa la temelia casei
nici deal nu am nici râu în mine
sunt doar așa un mort trufaș
plimbându-mă printre cei vii
nicio privire nu mă îngheață
niciun soare nu mă încălzește
mama la naștere
mi-a așezat cu drag
între pielea arămie
și scutecele albe
toate tristețile ei
ia fiule să-ți țină de cald
să-ți țină de singurătate
să-ți țină de părăsire
să-ți țină de dor
să-ți țină de moarte
044.160
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea lacatus
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea lacatus. “așa vorbeam cu m si m râdea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-lacatus/poezie/13989792/asa-vorbeam-cu-m-si-m-radeaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MLiti multumesc!
0
LMde la naștere pînă la moarte sunt scrierile astea, direct pe pielea de aramă, sa-ti țină de rătăcire.
Poezia ta îmi inspiră sentimentul de tristețe intensă, grea, până la fericire...
thais
Poezia ta îmi inspiră sentimentul de tristețe intensă, grea, până la fericire...
thais
0
APo idee nu tocmai "proaspata", mai exact sintagma "mama poetului" = raspunzatoare sau nu pentru toate tristetile - pe care se construieste o poezie "proaspata", curata, simpla si directa
apreciez, in acest text, curajul, pentru ca-i nevoie de putin curaj pentru a ataca frontal astfel de teme, dar mai ales apreciez echilibrul care impiedica aceasta poezie sa esueze in patetic sau sa valorifice, inca o data si inutil, un sentimentalim de proasta factura
personal nu agreez genul asta de discurs liric, il consider riscat si uzat (asta, bineinteles, in masura in care poezia se poate "uza"), dar nu pot sa nu-i remarc, cu surprindere, valoarea
apreciez, in acest text, curajul, pentru ca-i nevoie de putin curaj pentru a ataca frontal astfel de teme, dar mai ales apreciez echilibrul care impiedica aceasta poezie sa esueze in patetic sau sa valorifice, inca o data si inutil, un sentimentalim de proasta factura
personal nu agreez genul asta de discurs liric, il consider riscat si uzat (asta, bineinteles, in masura in care poezia se poate "uza"), dar nu pot sa nu-i remarc, cu surprindere, valoarea
0
”sunt doar așa un mort trufaș
plimbându-mă printre cei vii
nicio privire nu mă îngheață
niciun soare nu mă încălzește”
sau faptul că ai inserat f subtil acel m in titlu aducand laolalta si iubita si mama si moartea... ce sa zic, un poem care desi vorbeste despre lucruri si locuri comune n-o face din exterior ci din interior. felicitari.