milos petru

Cu mintea mea, de agronom, Cred c-am dezlegat o taină: -Haina nu-l face pe om Da-l poți cunoaște după haină.

Versu-i e atât de mare Și atâta de curat, Încât, singur a strigat: -Asta e tot ce mă doare.

Nu mă mir că tu mi-ai spus, Că mi-ai dat ultimul răspuns, Fiindcă condeiul meu și-n vis, De multă vreme, te-a ucis.

Fiind un lup, bătrân, de mare, Se respectă, într-un fel, Mai mănâncă câte-un miel Și visează la mioare.

Îndrăgostiți de poezie Și de-un poet de viță veche Și dânșii scriu, firar să fie, Dar scriu, cu toți, după ureche.

Are cei mai înalți munți, Rezistă la orice asalt, Are oameni mici și mulți Dar și pe cel mai înalt.

Cumpărând o lubeniță, Mi-a spus că-i caldă, fetița, S-o bag la rece. Degeaba, La mine, o bagă baba.

A înebunit nevasta, Toată ziua stă la soare, O-ntreb ce vrea, vara asta, Murmură doar:-mare, mare...

Fiindcă e căldură mare, Soția nu se simte bine, Sufăr că ea, nici nu moare, Nici se topește după mine.

Am trăit, a spus tataia Și pe asta s-o aud, Ea e neagră la Mamaia, Dar și-n Africa de Sud.

Legea n-are cap, nici cur, S-a chinuit s-o promulgheze, Cu miniștrii-a fost cam dur, Că n-au putut s-o reguleze.

Inima, tare, mă doare, Viața-mi stă-ntr-un fir de ață, Vreau banii de-nmormântare Și pier ca măgaru-n ceață.

Că e sub cruce omul cu idei, E-o farsă pentru mulții lui dușmani, Ce-n viață i-au mâncat atâția ani, Îi lasă să se mânce între ei.

A fost pisică, tigru și măgar, Mistreț, gorilă, vulpe, armăsar, A fost și câine-n lanț legat la pom Dar toate penru ca s-ajungă om.

Nu sunt Păunescu, nu sunt Porumbacu, Nicolae Dragoș și nici Dan Deșliu, Fiindcă astăzi Boc doar te mai bocește, Vreau poet de curte permanent să-ți fiu. Nu te-ajută Pleșu și nici