ODÃ

Nu sunt Păunescu, nu sunt Porumbacu, Nicolae Dragoș și nici Dan Deșliu, Fiindcă astăzi Boc doar te mai bocește, Vreau poet de curte permanent să-ți fiu. Nu te-ajută Pleșu și nici Patapievici, Nu, nici Avramescu și nici Liiceanu, Chiar de-i plimbi aiurea printre nori și stele, L-or pune pe tine chiar pe Tismăneanu. Vreau să-ți cânt o odă, să îți cânt balade, De mă-njură unii, drept mă doare-n șpiț, De vrei o ușoară, de vrei populară, Þi le-aduc acasă, nu la Golden Blitz. Astăzi alianța, da, e destrămată, Unde-i armăsarul ce-a fost Stolojan, A slăbit cam tare, a ajuns o gloabă Care trage-aiurea, la carul tău Traian. Cu el și c-o muscă atât de aiurită Ce nu mai știe ce-i miere, ce-i rahat, Nu poți să conduci o țară destrămată A cărei frâie din mână le-ai scăpat. Te uită și-nvață ce face Dumnezeu, El secetă și ploi îți dă amastecate, Din turnul Babel, orbit de înălțime, Pe Tăriceanu-l vezi că-i vinovat de toate. Tu nu iubești pe nimeni, nu-ți iubești nici țara, Când îi urăști pe cei din parlament, Trezește-te odată,că nu-s toți zăpăciți Să-i amețești aiurea,nu-s un popor dementt. Te-a-npachetat Elena, tu o credeai din Troia Și te credeai puternic, simțeai că ești Paris, S-a destrămat povestea, te rad băieții șmecheri Care te bagă-n lupte ce-aproape te-au ucis. Gândește-te că Putin îți suflă în chelie, Îl muști precum țânțarul pișc-un elefant, Dar dacă îl mai superi suferă și țara Iar pe tine poate, te pierdem în neant. Ai vrut să fi tu Þepeș, să-i tragi pe toți în țeapă Însă românul are o zicală grea, Ai grijă Traiane, poate să te-ajungă: -Cine sapă groapa, cade-ades în ea.