O veste dureroasă

Condoleanțe familiei și prietenilor!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Da! Dumnezeu să îl odihnească, iar pe noi care nu l-am înțeles să ne ierte!
A plecat cu ceva timp în urmă de pe \"Agonia\" socotindu-se alungat, dorind în felul acesta să-și mai aline durerile, și a fost primit cu înțelegere pe alte site-uri literare, a fost ajutat chiar să scoată o carte pe care din păcate nu a mai avut bucuria să o vadă. A scris până în ultimul moment al vieții, ajutat de neobosita lui soție, care era mult mai mult decât o secretară deși de multe ori așa se prezenta.
Odihnească-se în pace.

Dumnezeu să-l odihnească!

nu am avut ocazia să îl cunosc; dar și așa, sincer vă spun că sunt cu lacrimi în ochi, pentru că, de la distanță, m-a adoptat ca pe un \"nepot\". A fost unul dintre puținii care m-au încurajat... Bunul Dumnezeu să-l răsplătească!
condoleanțe familiei

Odihnească-se în pace!

Iată încă o carte menită să ne încânte sufletul, să ne facă mai frumoși și să smulgă din veșnicie o clipită mai lungă, prin care numele autorului va supravieți posteriorității încă o vreme. Cartea lui Filip Tănase: Universul nuanțelor în arta cuvintelor, având un titlu cu pretenții, este un studiu monografic despre propria sa creație. Fiind o lucrare de sinteză asupra vieții artistice bucureștene, un zbor de cuc peste cetate, s-ar cuveni prezentată într-un studiu mai detaliat, dar spațiul și timpul nu ne permit, de aceea voi realiza o sinteză a sintezei.

Trăind în lumea intelectuală a Bucureștiului, ajungând la venerabila vârstă de peste 82 de ani, autorul devine un martor al istoriei, prezentând, sau reînviind în fața noastră fapte, locuri, situații uitate sau neștiute de marele public. În calitate de umorist incurabil, de observator și cronicar al lumii artistice, de moralist și teoretician al acesteia, de cercetător și istoric al artelor frumoase, autorul ne oferă o carte de mărturisiri despre propria sa creație, dar și despre mediul artistic de la noi, bogat cu mari valori spirituale, despre condiția artistului într-un mod ostil și neprielnic, insensibil la creații artistice, fie ele superbe sau unice. De aceea și cartea aceasta este ca o perlă căzută în mare, ca un meteor luminând în trecere un univers de întuneric.

Autorul, ca om al scrisului, trăitor prin redacțiile ziarelor și cărților din capitală, mișcându-se în mediul artistic ca observator al epocii, evocă după ani și ani cu nostalgie, în această carte document localuri (“Capșa” și “Broasca verde”), edituri (“Scena și Ecranul”), reviste (“Teatru”, “Cinema”, “Flacăra”), cu artiștii respectivi ai condeiului, scenei și ecranului, imortalizați de autor în epigrame și umor ritmat, în aforisme, maxime și cugetări personalizate numite “filipisme scurtisme”, deplângând această lume dispărută, a “Micului Paris” dispărut și el. Iată câteva “filipisme”: “Unii putrezesc în cimitirile eroilor, alții în fotoliile parlamentarilor, de unde-și conduc afacerile”. “Unii-s hărțuiți de viața mizeră, alții de amantele lor de-o vârstă cu nepoatele, care-i atrag în insulele Virgine, Malibu etc.” (Drama celor trei olimpuri muribunde).

Văzând lumea prin ochii umoristului, Filip Tănase, întocmește două tabele cu nume de artiste ale scenei și ecranului care au promovat și prezentat umorul privitorilor și ale căror nume se termină în “escu” sau în “an”, aducând un omagiu femeii în viața socială. Ca teoretician al artelor, vorbește și despre muze (rolul inspirației în artele frumoase). (Mozaicul în artele frumoase). Ca istoric ne prezintă medalioane din categoria VIP-urilor sau a personajelor pitorești: cu umoristul Paul Nicolae Mihail în filmologia românească, cu cântărețul Gică Petrescu, cu capul hoților din Rahova de Jos, Bebe Cazma și nepotul acestuia, State Potcovaru, om de șatră, cărora Filip Tănase le închină versuri. Ne prezintă universul colorat al Cișmigiului inter și postbelic și cu lumea acestuia inconfundabilă.

Dar ambiția mărturisită a autorului este de a face din această carte document o carte mozaic și de a deveni un model literar, de a impune tinerilor scriitori mozaicul ca model literar de exprimare în literatura documentaristică și aceasta ca expresie a contrastelor în universul globalizării. În ce constă această expunere originală în cazul lui Filip Tănase? În a folosi cu talent proporția ingredientelor: fragmente de istorie a artei sunt împletite cu medalioane a monștrilor sacri ai scenei românești, cu vipuri adevărate, dar și șmenari de mahala sau cu parlamentari profitori și îmbogățiți ai timpului postrevoluționar, cu observații pertinente despre artă și artiști, prezentări de localuri pitorești, redactori, reviste, figuri celebre și anonime defilând prin fața noastră ca secvențe dintr-un film documentar de reconstituire a unei epoci, a unei atmosfere, o memorie selectivă cu crâmpeie externe, așa cum este viața celorlalți, amestecate cu farmec și pricepere de către Filip Tănase cu creații de-ale sale poetice de satiră și umor (epigrame, „filipisme” etc), cu observații critice la adresa societății, semenilor, moravurilor, oferind de toate pentru toți, dar într-un stil rafinat, pertinent, accesibil, interesant, ușor de parcurs. Să nu ne înșele aparențele, căci nu e vorba de superficialitate, deoarece conținutul este în tonuri grave, serioase, semnificative, reprezentative. Este o lume cât se poate de serioasă, chiar tristă și dramatică, dar văzută prin ochii veseli ai unui umorist optimist care vrea cu orice preț să ne umple sufletul cu lumină și când suntem melancolici sau triști. Artistul fiind convins că „viața nu este doar cea pe care ai trăit-o tu, este cu mult mai mult, este arta de a ști să o povestești frumos, cu nuanțe artistice, cu jocuri de imagini, care să contureze estetica acestei arte și să-i dea eleganță, s-o umanizeze, pentru că ea este destinată numai oamenilor și nu necuvântătoarelor. Are ca destinație echilibrul și armonia sufletului”.

Stilul literar (liric sau jurnalistic) se împletesc la Filip Tănase cu stilul științific. Vorbind despre imagistica artistică, despre conciziunea imagisticii cartea sa devine una științifică, pledoria sa teoretică devenind un curs universitar folositor studenților la arte. Dialogurile sale cu scriitorii și umoriștii Ștefan Durlai, Ion Dobre, Mihai Traistă pe teme de teorie a artei o îmbogățesc și mai mult; cu ultimul dintre ei are un dialog imagistic materializat prin piesa umoristică Robotul.

„Filipismele” abundă benefic și copleșitor peste tot prin carte precum florile pe câmpuri primăvara, precum cântecul păsărilor în dumbrăvile însorite după o vreme urâtă.

Autorul unei astfel de cărți este greu de încadrat într-o categorie tradițională a scrisului. Citind Nostalgia celor trei mari drumuri dunărene ai spune că e un poet liric sentimental. Citind aforismele sale culese și adunate în cartea sa de prin ziarele ale cărui colaborator a fost și în care a publicat foarte mult, ai crede că autorul e un mare cugetător. Cunoscându-i epigramele din multele lor apariții ai zice că e un mare epigramist. Dar Filip Tănase este scriitorul complet care a cochetat cu stiluri și genuri, cu umorul, mai ales și cu jurnalistica tot timpul și care nu se închistează în chingile unor rigori fixe și mărginite, rupând zăgazuri și inundând câmpuri uscate și însuflețindu-le.

Ion Prelipcean

Aceasta este \"Inrroducerea\" la cartea care este editată dar de care Tănase Filip n-a mai apucat să se bucure.

Domnilor Gigi Burlacu, Miloș Petru, Liviu Ioan Mureșan, Miclăuș Silvestru, Gârda Petru Ioan,vă mulțumesc pentru gândurile bune adresate soțului meu plecat pe drumul fără întoarcere.Este foarte adevărat că pe sit-urile unde a scris în ultima vreme a fost apreciat și citit totdeauna cu plăcere.Așa cum a scris domnul Miloș n-a mai apucat să-și vadă cartea, care va apare curând,am apucat să-i citesc prefața și să-i arăt coperta acestei cărți.
Mulțumesc celor care totuși l-au apreciat, Dumnezeu să-l odihnească și să-l ocrotească.
Soția Cornelia

VA doresc curaj si alinare.
Dumnezeu sa-l odihneasca .....
Ma bucura ca dl Milos a reusit sa ne transmita un rezumat al cartii.
Timpul trece probabil prea repede si pe unii dintre noi fara sa ne dam seama ne-a facut irascibili......iar ca sa intelegem literatura celuilalt e de multe ori nu doar un efort , dar si o forma de respect in acceptarea gindurilor.

Într-adevăr, o veste cutremurătoare. Dumnezeu să-l odihnească!

Stelian Filip, a părăsit site-ul. De data aceasta, chemat să activeze în Cenaclul Îngerilor. Vie fie, amintirea lui! Condoleanțe familiei!
Ion Ruse

Dragele mele doamne Ani Lorei Mainka,Nache Mamier Angela,domnilor Sorin Olariu și Ion Ruse, vă aduc mulțumirile mele cele mai călduroase pentru cuvintele deosebit de frumoase și gândurile bune destinate amintirii soțului meu, plecat în împărăția cerurilor. Sper că-și va găsi liniștea dorită și poate din când în când ne va mai da un semn, să nu-l uităm.
Aceeași soție îndurerată Cornelia

În comm-ul postat anterior am scris Stelian Filip În loc de Tănase Filip, Ambii sunt acum în Cenaclul Suprem.