Mihai Sava

...

.

Îneacă valul vag egal Anacolutele sirene Chemând spre mal strivit de mal Miriapodele trireme În cețuri ce ne cad extreme Când peste guri când peste uri Iubirea cea cu înconjur Măsoară norii pe

Atât de mult vorbeai și-atât de viu Făceai atâta larmă Că, fără chef, parc-aș fi vrut Să îți acopăr gura cu-n sărut Sau poate doar Cu-n dos de palmă. Pierdut de mult prin vers

Înaltă prea sfinția ta Își plimbă limba fără zgomot Prin câmpul de nu-mă-uita În astă urbe leneș clopot E-atâta pace că mă mir Și-atâta lipsă de tămâie Din al tăcerilor furnir Tâmplarii

Iubire,-n fine,-am înțeles! Am să mă-ntorc de la cules Urgent voi pune plugu-n pod Și pușca-n lacăte cu cod Și de la Paște, într-un an Tot frământând la cozonaci Voi crește vag

Aici șade cules Legat în snopii De trestii Care-au scăpătat Umilul saltimbanc, Lingura-popii, Cu care Ãl-de-Sus A ospătat Din zborul prins În flori de colț Și-n dropii. Aici

Prin relieful de deal-vale Te-am căutat cu vechi lanterne În care-ai ars pe rând Soldații Peregrinărilor eterne Din fluierul cu două țevi Am împușcat cerul cu doine Privind arhanghelii

Prin târgul moale ca o pernă plimbară logica defunctă Cu adormiții cai de lemn împrumutați de la o nuntă Fără de semne că e vie, lângă cazanul cu compot Sătenii fură adunați, să iscălească, să dea

Martin, treiarul, e un danez de vreo 24 de ani, subțire ca o spiță. Materialul viking s-o fi terminat, mă gândesc, atunci când a fost el croit. Afară de asta, în rest, e OK. Are creier, are zvâc, nu

Pământul este plat Rotirea-i inegală Lipsită de balanță În punctul de pe i Sau doar în puncte-puncte E vaga circumstanță Unde se nasc atomic Zăpezi de stele gri Vâslind în dimineți Prin

În veșnicie viețuiește viață Aici, un demon blând ne coase stele Pe văl de întuneric. Luna-n ață E atârnată cu cârlige, în proptele Caleașca s-a pitit ca să se culce Secunda s-a ciucit sub un

Adastă o clipită, Bună damă Îți ține frâiele mai strâns, la zmeie Căci azi trecut-am de întâia vamă Cu trenul personal Coasă-femeie Îți mai rămân vreo câteva hotare Câteva halte cu tocite

Ferestrele astea-nchise dau spre ape Văd broaște înotând tele-ghidat Cum se reped în geam sperând să scape De furia mașinii de spălat Închis în burta arcei personale Eu, submarinul fără

Soldații sunt greu de ucis În războaiele noastre, Tată Ceresc Din o sută de mii de plumbi rătăciți Numai vreo doi nimeresc Ci spune cum faci de nu faci risipă Tu, lunetist de elită Învață-ne

Prin aste cuhnii izânite Vreun gramofon uitat sub mese Ar depăna cui vrea s-asculte Povestea tristelor prințese Ce-ncălecat-au tăinuit Centauri cu priviri opal Care-albăstriu le-au chinuit În

Păienjeni condamnați urcă-n marfare Spioni defecți ai pânzei cu doctrine Din stații cu vremelnice hotare Spre gările cereștilor latrine Împovărat cu văduvite taine De înțelesuri rupte-n

Vrei, fă, sa-ți fac o poezie?... Mai adă înc-o steclă și-ncă fro zece cuie Așează-te acilea, cu curu’ pe butoi Suntem suficienți cât suntem, adică doar noi doi Mă uit la părul tău,

A oprit, ca să vezi, Doamne!, Dracul moartea în trăsură Ancorat de-o cărămidă, Să nu-l sufle vreo făptură Lângă el plutea în lesă Capra cu trei ochi căprii... Ci lovit de vechi amoruri

Am aruncat ancora în radă, la Port Said, pe un fel de ceață ciudată, un văl semi-transparent făcut din praf fin de aur si rouă argintie, care fura lucrurilor contururile, până-ntr-acolo încât ele

My love, au anunțat, din nou, furtună Sus, zei nebuni creează electricitate Urmează,-ți spun, explozii controlate Ne vor cădea în cap grenadele de mână. Dacă privești atent nici pescărușii,

arhangheli beți mi-au pus în sânge scame cruci mititele, dricuri și mătănii vodcă puțină, mult noroc, alte gângănii și m-au trimis în larg, să trag la rame. mi-au scris pe meclă, pe când

Sunt exclusiv vegan, d-acu', c-am prins un zvon Precum că porcii zboară, când sar de la balcon Prinși cu pisica-n cizmă de-un martalog cu coarne; Astă minune, dragă, îndeajuns să-ntoarne Credința

- Mor, țațo, cremenalul, m-a subjugat mintal! Visez cum șade-n poartă venit pe după deal Într-o șaretă roză, trasă de niciun cal Cu lampe, cu lumini, cu pufnete și lanțuri Ce n-ai văzut la bâlci,