Mihai Sava

Cu bagaboanta vieții mele, Roxi, Uram taigaua, samovarele, pe Trotsky. Am zis să renunțăm și la mahoarcă, jur! Ne hotărâsem să halim doar din Ce fur. N-a fost, așa, un moft, beta-hidroxi -

Peste capete aburcă Eutectic și păstos Zâmbetul plivit, de curcă Ca un abur tămâios Al părintelui Mistrie. Adunați la liturghie Câteodată doi p-un loc Câteodată-ntinși pe jos Precum

Aici, Sunt codri verzi De brad. Și sâmbete care ne spală mila Și periferici zei cu oiștea-n gard Aici, unde-a futut Struțul cămila. Tu doamna mea de dragoste Cu sila Tu roș-bufantă

Avals - de-ar fi să inventăm Cuvinte - E dansul nostru, iubi, în spirală Înveșmântați în ceasuri dinainte Tu mă găsești fixat iar eu Mortală. Oricum ai luat-o este tragic Și e antic

Doamna Și domnul Iosefini Pe-alei, în Parcul Cișmigiu Printre gradenele cu crinii Târzii și galbeni-auriu Se plimbă. Nescrisă Poezia toamnei Domnul dă greș a explica Din nou; vezi, tu,

Un câine energetic pe care băieții De la Stop-Franjuri L-au atacat ziua-n amiaza mare Cu-n B747... În plus, alte ceva deranjuri Campări prin oranjuri, Având câte-o baterie de mături montată

Tu, Ioan (și tu, Ioană) Las semn de carte, aruncat Spre poarta ce-mi tot cere vamă, Un loc de dat cu capul Mai pătrat. De sub pleșuvul meu dovleac Plin de semințe aiurii Închin în timp ce

"Ma, haida, bre!" Ai râs, prin întuneric Când îmi țineam inima-n dinți, Să nu se ude Ghiceam, trecându-ți Dunărea la sfinți, Prin apă înotând Rusălci desnude. Și n-am putut-a să-ți răspund,

Aici șade cules Legat în snopii De trestii Care-au scăpătat Umilul saltimbanc, Lingura-popii, Cu care Ãl-de-Sus A ospătat Din zborul prins În flori de colț Și-n dropii. Aici

Și ce-aș mai bea și ce-ai mai bea Bătrâne Rege în derivă Dar vița îi demult sarma Și duda-i bună de colivă E veacul încurcat pe fus Și dracul ghem plimbat prin oală Nu de pisică ci de

Poezia mea e, așa, un soi de poezie de weak end, De grătar, de mici cu muștar. De bere, de țigări, ceva miuță... Poate-i de țâță. No fucking foe & no goddamn friend. E de stare-n picioare, fără

O fată din Răsturnica Și-un flăcău de la Coilungi (Asta e cum treci Cernica, 'Nainte de Mătărângi) Ea - corectă la estetic Înmuiată în lavandă El - p'alocuri, antitetic, Puțin creț și nițel

Găina a murit de glonț. A fost un act ratat Poetic, Jucat magistral, De Claudiu. Bleonț. Găina a murit de oftică De aripi prea scurte Și orizontul prea tern. Ca-ntr-un text. Teatral

De-atâta naufragiu, prostit de-atâta silă Sătul de sarea-n ape și lipsa de bucate Și de singurătatea prea multă prea fosilă El, Dumnezeul-Său, s-a-ntins încet pe spate. Privind prin beznă

Prin aste iunii Septembriile-și ascund, iar, trupul slut Privind chiorâș măruntele mătănii Pe care melci smeriți, Ascunși prin case Le bat în poarta unui soare mut. Orașul care sunt, Zidit

M-aș înflăcăra și, poate, M-ar cuprinde și-un avânt. Aș mima că-s dat pe spate (Și orgasmul, când și când) Elon de m-ar pune-n duba Cu trei trepte și ghivent (Să privească din Aruba Cum mă-nscriu pe

1). Și se făcea că merg tiptil, numa' pe iarbă Și că trăgeam numa' puțin mai greu, pe nas, la deal. Aveam de gând s-ajung pe unde n-aveam treabă În consecință mi-nhămasem, la bretele,-un

Marea ți-a căzut pe-un umăr, Doamna mea cea felurită Ș-ai ceva aerian, de statuă despietrită Eu prea roz, Acum la număr și la fel, aerian, Văz, cuvântul mă evită, pe motiv venusian. S-am