Poezie

No. 52

1 min lectură·8 iunie 2026

Mediu

Vis ud, jubiliar, de cocalar coclit:

Mă înecam aproape de malu' cu verdeață

Și-mi apărea,

Prin ceață

Divina Doamnă Viață;

Venea să îmi propună,

Cu plata la sfârșit!

Frumoasă-cadră, vie, puțin alunecoasă

Plutea în rochii roz, pe dedesubt nimic

Pe dinții-i albi jucau subțiri sclipiri de coasă

În ochii-i mari și negri, cât roata de la dric,

Strigau în cercuri strânse fregate fără casă.

Parfumul ei stelar,

(însă,)

Avea iarbă târzie

Drept notă dominantă, tutunul de plugar

Eu mai văzusem asta, prin altă poezie

Parcă ceva c-o poștă, soldați și un hambar...

(Habar nu am să zic, mi-aduc aminte rar.)

Drept pentru care treaz, in visul ăst' obscur

Eu m-am citit că iar, nu-i rost de vreo vrăjeală

Pictată prună vine

Din nou, cu mâna goală...

Maxim, dacă apuc

S-o strâng un pic de cur.

Lehamite... sfârșeală... "lăsaț...'" și abandon...

Aci, norocu-i grâul ce-ți curge printre deș'te

Iar Ăl-de-Sus te vede, cruciș, pe sub breton.

Poveștile cu zâne, miros puțin a pește.

003

Mihai Sava. “No. 52.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-sava-0043565/poezie/14202946/no-52

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.