Poezie
Rugăciune
1 min lectură·
Mediu
Înaltă prea sfinția ta
Își plimbă limba fără zgomot
Prin câmpul de nu-mă-uita
În astă urbe leneș clopot
E-atâta pace că mă mir
Și-atâta lipsă de tămâie
Din al tăcerilor furnir
Tâmplarii tâmpi croiesc sicrie
Și cruci cu nume fără dată
Din ac de ceas foarte subțire
Din fir de păr de fir de fată
Pe patrafire și psaltire
Înalță, preasfinția ta
În liniște-asta necurată
O vorbă, de nu ne-ar uita.
043.045
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Sava. “Rugăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-sava-0043565/poezie/14102492/rugaciuneComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSCu voia dumneavoastră, am să vă includ comentariul, imaginar, în versurile de mai sus. Citită astfel, poezia mea modestă are să capete strălucire. Cu mulțumiri, M.
0
RRNu îmi imaginez exact la cine te referi când scrii : “Ȋnaltă prea sfinția ta”, însă cum nu prea sunt sfinți pe pământ și nici nu au noblețea înălțării, aș asocia cuvintele tale cu Dumnezeu, care aduce “pacea” umanității, unsă cu mir și cu miresme de “tămâie”.
0
MSBine-ai revenit! Da, ai simțit tu ceva: Dumnezeu se află acolo, în versul de pe urmă, iar nu cel dintâi.
0
prima strofă este o poezie în sine.