Jurnal
CTRL+ALT+DLT
1 min lectură·
Mediu
Ferestrele astea-nchise dau spre ape
Văd broaște înotând tele-ghidat
Cum se reped în geam sperând să scape
De furia mașinii de spălat
Închis în burta arcei personale
Eu, submarinul fără pasager
Zidesc un șarpe lung ce ține-n poale
Copii cu branhii și cu dinți de fier
Ce-or împărți cu cel de sus, din bunătate
Corupte suflete cu chip angelic
Purtând smerenii rupte-n jumătate
Și jumătăți de adevăr isteric
Apoi, fără de foame
Fără frig
Din milă
Vor face lumii noi înc-o favoare
Vor șterge "in-" din "incredulă"
Și orice "ne-" de prin dicționare.
023.181
0
Lasand lucrurile in ambiguitate, castigi uneori mai mult, ca autor...sper ca ai inteles acest lucru...
LG,
Joana