Mihai Sava

- Mor, țațo, cremenalul, m-a subjugat mintal! Visez cum șade-n poartă venit pe după deal Într-o șaretă roză, trasă de niciun cal Cu lampe, cu lumini, cu pufnete și lanțuri Ce n-ai văzut la bâlci,

Sunt bivolul romantic, cu curu-n două luntrii Visez dragoste-n ceruri / iubire la hectar Aș vra să-mi esprim starea, da' nu mă țin genunchii Supuși de greutatea besmeticului far Ce-mi luminează-n

După ce-am dat mola în Port Klang și nava s-a pus bine pe drum, am coborât în SCC - rămăseseră niscai treburi de făcut..... Iară cum mă căzneam eu cu planul de balast pentru aterizarea la Yangon,

Tu, minunato, inimii osândă Discordie-n cerești oglinzi Tu șterge fruntea ostenită Potrivnicelor gărzi de sfinți Împacă-i cum împaci copiii Le desenează căi lactee Și lasă-i înapoi cuminți

Mai ajutați, din când în când Un marinar să treacă strada Matroz de roz fără iubire Dați-i un rom, piña colada... Pierdut prin semne, mort în umblet Și beat de-atâtea semafoare Este posibil,

Te-aștept în fiecare strop de iarbă Mă rog să plouă peste mine Căpițe-ntregi gura-mi să soarbă Să-mi curgă sâmbete prin vine Te-aștept în fiecare fir de ploaie Mă rog cu dinții să mă rupă Un

Se pare c-astăzi am ales Din jocul rău pe cel mai rău Astăzi pe mâine-l vom juca Mâinele meu, mâinele tău. Îți cat privirea și-nțeleg Am pariat ca doi nebuni Și ne-am jucat și am pierdut Pe

Nori negri grei incontinenți Udă ferestrelor hârtia Își varsă lacrima-n cobzar Ne-ndoaie vinul, Sting tămâia Bolind prin lampe de oftică Tușind mărunt, cu înțeles Timpul vărgat Ca o

Observa Florin Călinescu faptul că americanul spune, când îl apucă: "I wanna make love (to you)", spre deosebire de român, care o ia ceva mai personal: "vreau să mă fut!".  Și trăgea (iaca!...)

Împrăștiate pe întinsul alb Fugind de iarnă, către adăpost Aleargă umbrele celor ce sunt Și umbrele celor ce-au fost. Bezmetic Încalec de prin caii gri La nimereală, calul ametist Gonesc

Tu o iubești, Iar ea (or... el?) joacă fundaș-central. Ești lebădă, ea sexul iluzoriu Din două vaci cu semn Contradictoriu Cum s-a gândit, mă-ntreb, sentimental Vreun faun beat să-și

Danezul meu cu dinte-albastru Probabil cea mai bună bere Ai noștri știu de ce, e aia În care torni puțină fiere Puțin cocârț, o moartea-caprei Un sfert de ceas neacademic Un șut măiastru peste

Mi s-a umplut năvodul, Îl trage pe baran Pescarul ăl-bătrân De prin bătrâne raiuri Poartă străine haine Vorbesc străine graiuri Rusalcele acestea Din capăt de liman Din lemnul care sunt

"Ma, haida, bre!" Ai râs, prin întuneric Când îmi țineam inima-n dinți, Să nu se ude Ghiceam, trecându-ți Dunărea la sfinți, Prin apă înotând Rusălci desnude. Și n-am putut-a să-ți răspund,

Azi tragem iarăși solitar de vâslă În barca personală, cu echipaj de unu Și vom gusta din dragoste prin pâslă Reginei i-a dat șah (din nou) nebunul Ea fost-a prinsă aplecată, în balcon Privind

Lăsat iarăși vițel, căscat la Poarta 9, În fața barjei ce livrează pește Privesc ca boul și nechez mânzește Când văd trecând cartoanele de ouă Ce-și exersează important înotu-n iarbă Cu gând

Mâță, șarlatancă lungă Pisică-mamă de șerpi mici Vârâți în sac, lăsați în luncă Soi de pripas Nesorcoviți, Mă mângâie din când în când Pe mine, oala de pământ Pe mâine eu, arțarul nins, În

Pe insula câinilor Iarna vrajbei noastre Aduce viscol, Așterne gheața. Fiecare al zecelea înger Doamne, știm Va plăti zăpada aceasta Cu viața.

Ura noastră Cea de toate zilele Dă-ne-o nouă astăzi Și dezleagă-ne nouă Gândul de vorbă Parchează în creșe Camionul cu ciorbă Precum în cer, așa și pe pământ Fură, Doamne, groparului

Hei, Ană, Ană Prinde calul sur de coamă Tăvălește-l jos în iarba Cu miros de busuioc Cu miros de mere stoarse Ia-l și-l strânge între coapse Ia-l și vâră-i în ureche Șarpele mușcat de

În locul ăsta-n care cerul Nu mai răspunde nìci pe firul scurt Și-n care sălcii se preumblă Prin păduri Zăpada mieilor astupă guri Iară ceasornicarii-s acuzați de furt De prin clepsidre Pare