Epitaf

Mi-am dar silinta sa-ti pricep toate fanteziile...
poate daca ai fi bagat mai insistent poemul la apa, n-ar fi mai ramas bolovanos in zona: "am fost groparul propriului
destin". Mie, forma "am fost gropar la propriul destin"mi se pare mai adecvata, in contextul respectiv...

LG,

Joana

Joana, sprijinul tău necondiționat, sincer, m-a ajutat să-mi schimb puțin "strategia de marketing". Poezelele mele au devenit oleacă mai "vandabile", cum aminteai, pe undeva. Sunt convins că doar o mică parte din mesaj trece, chiar și cu forma actuală - lumea n-are timp să caute trimiterile către varii locuri pe care le pun uneori în cuvinte, ori n-are instrucția respectivă. Așa cum, cu siguranță, și eu trec peste poeziile lumii cu ignoranță, în lipsă de cifru. Însă, un lucru simplu poate face o poezie să "treacă": muzica din cuvinte, ritmul. Or, aici, crede-mă, ca muzician (autodidact, ce-i drept), nu am vreo problemă. Sunt un "urechist" bunicel. Versul despre care vorbești nu se incadrează in timpii Epitafului. Poezia asta are o problemă în altă parte, am să încerc s-o rezolv, dar nu acolo. Corect, versul sugerat de tine ar trebui sa fie: "am fost gropar la propriul MEU destin", pt a păstra cadența. Ai să vezi, căci o s-o rescriu. Varianta postată e aia pusă acolo unde a fost scrisă, ieri, la repezeală, pe FB, și se adresa cuiva anume. Am făcut copy-paste, căci ce e poezie.ro, pe alocuri, decât un Facebook, al doilea, mai prost, hihihi...
Mulțam de citire, esti unul dintre motivele șederii mele pe-aici.