Mihai Robea

că d-voastră înainte de a scrie un eseu cu asemenea ambiții ar trebui să mai stați, să cugetați..și când pomeniți nume ca Cezar, Musollini punându-i pe picior de egalitate(cred că italienii v-ar alerga până în tocul cizmei), să mai căutați câte ceva despre ei, dincolo de ce spun detractorii/adulatorii..ar mai fi și alte lucruri care mi-au sărit în ochi la prima citire, desigur, este democrație, fiecare alege dacă se expune sau nu ridicolului, .. chestia cu ENERGIILE INSTINCTUALE mi se pare așa o CHESTIE.. ca am deschis gura mare, ca un crăpcean adică, să nu scap nimic. Când citesc un eseu îmi place să urmăresc logica cuiva, argumentele, asocierile pe care le face, felul în care se raportează la acel ceva disponibil(pe alocuri și indispensabil) ...dincolo de animozități și partizanate, prea puțin sau deloc relevante, recunosc că am fost hurducat, am ajuns plin de cucuie, treceți de la fil. greacă la acte din sec.XX cum luați liftul de la infirmerie la etajul 4 ORL internări ca să ce și de ce acest ghiveci eclectic cu gust de migdale amare dulceață de coada gâștei și ciuboțicacucului
/De aceea, eroii de tipul \"conducător puternic și drept\", nu va fi aflat în democrație (chiar dacă democrația îl generează), ci în formele politice mistice extremiste sau în dictatură/(sic..transit, gloria mundi) spuneți onctuos (sau poate inocent)...dar eu vă întreb sec, Zău? ..poate vă mai gândiți.. și nu doar aici..unde înțelesul a fost oricum răsucit.

Liviule, dar vocea, timbrul, sunt inimitabile

ar fi chiar mai sugestiv/spectaculos fără \"și\", înaintea celui de-al treilea vers se acumulează o energie, dincolo de o primă cadență explicativă.

imi aduce aminte de viitorul tablou al lui Goya..mortul molfaind biscuiti rapus de propria-i umbra

pentru că aici George deschizând brațele deschide toate ferestrele.

pentru gestul curat al acelor copii din Lipănești, uneori, doamnă, lăsați-le lor șansa de a vorbi în numele d-voastră (era de ajuns să înțelegem), care sunt sigur, nu \"adoră\" să picteze, poate într-o zi unul din ei va deveni la fel de \'ateu\' ca Paler, va cânta la fel ca Zamfir, își va lăsa urmele în lut cumva...

un eseu corect, iar accentul este bine pus. Nu cred că este cazul să te agiți prea tare fiindcă i-au luat bâta Aceluia(dacă observi varietatea.. cioban/ ciobănaș/ drăguțule bace, îmbrățișând o multitudine de sensuri) si au dat cu ea în baltă, ..
Să ne mai minunăm de câte ceva ar fi chiar plictisitor?!
Mizantropia asta îmi amintește de ciobanii armâni din Balcani, respectați și temuți de Poarta care nu a ezitat să le recunoasca drepturile, să le acorde privilegii, de al lor Moscopole care până în 1788 ajunsese al doilea oraș ca mărime din Imperiul Otoman cu peste 60 000 de locuitori, cu universitatea sa, cu cele 70 de biserici, cu manufacturile sale și bogata viață culturală, având a doua tiparniță din Imperiul Otoman, după cea din Constantinopole...de întregul șir de eroi, sfinți, martiri pe care ciobanii vlahi(ca urmași curați ai dacilor) l-a dat popoarelor balcanice.
Si ar fi multe de spus despre \'ciobani\', despre continuitate, despre onoare, despre rădăcini. Sigur că Miorița este un moment de reflecție, de iubire, de dăinuire..cu o întreagă filosofie spusă simplu, poate un avertisment pentru rătăcire, cu un filon tragic, e acolo vorba de trădare..în viața reală lucrurile astea nu se întâmplau ori se întâmplau foarte rar, cine știe când va fi fost scrisă Miorița...

un singur text care reușește să susțină un discurs coerent până la capăt și să transmită o anumită stare fără fandoseli și excese. Mai sunt și altele reușite parțial sau cu secvențe interesante.
probabil inspirația sau singurătatea alergătorului de cursă lungă.

cu siguranță nu este o \'glumă\' de protocol, potrivită fotografia.

destul de plăcută fără \'exuberanța\' primelor patru versuri datorate mirosului(miasmei) de crizanteme;

\"una în dreapta
și alta în stânga
rotunde\"..eventual \"numai bune de țintă\".. mi se par inutile;
la fel \"toamna\",.. revenirea analogă începutului a unuia din simțuri..
dacă s-ar putea înlocui \"din nou utilizabilă\" nu ar fi rău, fiindcă clipul secvenței are un aer ușor agresiv, cumva mecanicist, poate un dezacord acolo

revăzută(într-un fel sau altul)ar putea fi o poezie foarte bună, probabil este o afișare la prima mână

Un gest pios al celor care l-au cunoscut și i-au fost aproape.



Dumnezeu să-l odihnească!

cam zaharisită, se cască o prăpastie prea mare între ce ai bun și așa ceva.

Felicitări pentru apariția volumului!

o poezie de forță sau poate doar viața

bre, Tudore, pe lumea ailalta o fi mai bine ca poate le-o veni si criticilor randul sa fie criticati de poeti, sau le-o veni randul mai devreme sa se-ntrebe cate-un Moromete scarpinandu-se-n ceafa, adica ce nazbatii mai spun si criticii astia mai mult pre legea lor si prin revistele lor cum vor ei sa aseze nelumea lume de isi bat capul ca in vorba ceia cu \"capra sparge piatra, piatra crapa-n patru...\". Si pentru ce?
.......

nu e pentru fete de pension, dar Mihai Drăghicioiu are, uneori, secvențe de o adâncime aparte și un stil al său.
Poate \"cu lacul\" ar trebui să figureze împreună într-un vers, o părere.
Iată ceva care incită și măcar pentru asta(dar e mai mult) și își merită locul.

daca a murit parca n-ai fi vinovat, daca n-a murit sa-i faci de pomana.
Pacat de cele cateva imagini.

plăcut, molipsitor, fără fasoane, ar merita sa figureze în stânga, las și eu un semn că mi-a plăcut.
Succes!

Nu este deloc ușor să găsești echilibrul la răspântii de vremuri și de lumi.
Felicitări omului și scriitorului Nicolae Popa.

\"oamenii au dorinte marunte
cum ar fi sa respire sub apa\"

acum daca te gandesti..marea este un spatiu cu potential pohetic
fara clisee..si daca nimeresti pe-acolo vezi multe
scafandri, nimfe, pisici de mare..

dar si acolo, cat poti sa respiri fara branhii?

Să rămână versurile celui care scrie versuri, iar poveștile celor care cred în ele.


poate în loc de rămas-bun