Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

colaps

1 min lectură·
Mediu
ochiul iese din cadru
pe monitor se derulează sfârșitul unui om
mintea nu mai ține sufletul
corpul se strânge
nimic în afară
gura la gură nu mai dă aer
undeva între corp și umbră se alunecă
pe mâzgă și apă înghețată
limfă și cheaguri de sânge
umbra nu ia seama de corp
dacă s-ar privi în oglindă ar urla
nările bine astupate
viața închisă pe dinăuntru
îndură dispariție după dispariție
firul care crește se ucide pe loc
pielea nu mai respiră
tăcerea îmbracă toți porii
sunetele sparg țesuturi
camere de veghe prin care curge muțenia
la fiecare ușă bate același ceas
primul care trece îl simte în cord
și nu mai mișcă
023356
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
112
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “colaps.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13917616/colaps

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ecaterina-stefan
Ecaterina Ștefan
cumva radicala expresia de aici, fara a nega valorile catusi de putin. moarte - transcedere - disperare - blocaj - tacere - liniste - nemiscare. pe linia asta am citit. cumva altfel, dar la fel de constiincios lucrat, ori expulzat din sine, lipsit de menajamente. un bisturiu ascutit pentru lirismul deziluziei si a cruzimii dureroase.
0
@mihai-robeaMR
Mihai Robea
imi aduce aminte de viitorul tablou al lui Goya..mortul molfaind biscuiti rapus de propria-i umbra
0