Mihai Robea

este un punct de vedere. Este clar că aici nu ai să găsești pictură suprarealistă, dar nici ceva de care să-mi fie jenă. Unele \"texte\" sunt mai aproape, altele mai departe de ce aș vrea să fie. Dar mă gândesc. Dacă ai dreptate?
Ți-aș rămâne îndatorat daca mi-ai arăta, ca să înțeleg, câteva pânze poetice suprarealiste, bănuiesc că te gândeai la câțiva autori, eventual români, dacă nu-ți cer prea mult. Eu nu prea citesc poezie, doar proză. Ca să știu de unde să încep să-mi completez lacunele.

aici nu prea este poezie pentru că am vrut să transmit cuiva ceva. S-ar putea să fie clișeistic, cel puțin este clar. Nu e detașare, probabil ai crezut asta din cauza volumului. Ținând seama de faptul că ai prea puține date, firesc. Mi-am luat libertatea de a renunța la pronumele de politete, pot renunța. Sper să nu iei felul meu direct de a
răspunde ca o formă de ostilitate.

Nu știu dacă aceste cuvinte sunt dacice, adică valahe, vlahe, rumânești, rămînești, românești...sau dacă filiația este aceasta. Însă, dacă nu le regăsim în alte limbi, posibil ușor modificate - mă întreb din ce altă limbă ar putea fi. Cât despre limba cea mai veche... izvoarele mai spun câte ceva; într-o ordine aleatorie, dar într-o traducere exactă:

"O limbă barbară latină se vorbea și în provinciile Illyricului încă înainte de cucerirea romanilor"

SEXTUS RUFUS(? - 65 d.HR), "Breviarium", C. VIII


"Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină"

HORAȚIU(65 - 8 î.HR), "Odele",I, 20


"Geții și Sarmații apar ca popoare înrudite și vorbesc aceeași limbă latină"

OVIDIU(43 - 17) î.HR, "Tristele", II, 188/189


"Limba priscă, adică limba bătrână, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, în timpul lui Ianus"

PAUSANIAS(sec. II, d.HR), "Istoria Greciei"


Se adaugă Livius Titus, Velleius Paterculus etc.

Ovidiu scria ceva interesant:

"Dacă cineva ar fi silit pe Homer să trăiască în țara aceasta, vă asigur că și el ar fi devenit get"

aici fiecare cuvânt își are locul lui își poartă sensurile. Am zâmbit și eu, apoi zâmbetul mi-a înghețat pe buze. Chiar asa sa fie?
Câteodată cineva ne aduce scrisori pe drumuri de Țară, oamenii le citesc, uneori se bucură, alteori se întristează,
dar veștile astea le așteptăm cu toți.

cu respect și prietenie

ia sa vedem, ca sa nu mai fie retorice(intrebarile).
Ai folosit repetitia, inversia, focalizarea asupra detaliilor si ai optat pentru exagerari voite - pentru a obtine efectul maxim, ca in minimalism, sau dracu\' mai stie ce(putem face si o analiza aplicata - ca sa vezi cat inteleg - vrei asta?); ca e bine sau rau nu este treaba mea. Doar ca in cateva locuri aceasta optiune pare exagerata/hazardata si te pune pe ganduri, tine de evidenta. Ca eu m-as apuca sa te invat cum se scrie..altceva mai bun chiar n-am de facut! Am precizat ca este o parere. Intentia mea chiar ai sesizat-o! Țîcă!

o poezie destul de bună, chiar dacă nu sunt de acord cu unele lucruri, asta contează mai puțin.
De ce trebuie să fie poeții niște perdanți, niște marionete, niște măscărici la mesele mari(fără nici o legătură cu tine), niciodată n-am înțeles. Datorează cuiva, ceva? Sau poate datorează, fiindcă astăzi avem libertatea să scriem tot ce ne trece prin cap(și nu e rău, chiar dacă uneori ar trebui să fim mai atenți)
Am cunoscut aici(și nu doar aici), oameni si poeți deosebiți, din generații diferite, cu moduri de a scrie diferit. Cu siguranță vor fi înțeles înaintea mea că nu există decât un singur drum, spre viață, spre oameni, spre Țară. Cam asta am vrut să spun în comm-ul trecut, cred că este un punct de vedere al bunului-simț de care ar trebui să ne aducem aminte cât mai des.
Stau și mă uit la site-ul lui Radu și mă gândesc că ar putea ajunge repede să aibă de zece, de douăzeci de ori mai mulți cititori. Ar trebui doar ca toți editorii să-și facă datoria. Ori să ajungă acolo câțiva oameni ceva mai pricepuți. Și chiar și aceia care își doresc atât de mult să ajungă la RECOMANDATE ar avea de câteva ori mai mulți cititori. Dar, evident, asta e alegerea proprietarului.

corectează \"sfârșhit\" cu \"sfârșit\", \"șhi\" cu \"și\". Dacă ai posibilitatea să folosești diacriticele, fă-o!

Grigore Vieru nu mai este. Dacă ar fi putut să ne dea tuturor ceva din iubirea sa de Țară, și-ar fi deschis palmele spre noi. De fapt, asta a făcut tot timpul. Voi știți mai bine. Și noi rămânem cumva vinovați.
Azi se aprind lumânări la București și peste toată țara. Iar cuvintele înseși sunt de prisos.
si eu aproape mă simt vinovat pentru că mai vorbesc

Dumnezeu să-l odihnească!

Ți-am înțeles intenția, Adrian, iar această intenție se înscrie pe drumul unei normalități care ar trebui să prevaleze(nu doar aici). Dar proastele obiceiuri sunt creditate și chiar stimulate de critici sau poeți cunoscuți, mult prea cunoscuți(mai ales în anumite cercuri). Îndatoritori, uneori acești tineri poeți sunt folosiți ca o coloană a cincea pentru cei care vor să-ți păstreze funcții, eventual calitatea de \'repere\', fie împotriva unora din vechea generație. E un drum rău care nu duce nicăieri, o fundătură, iar acest drum rupe poezia de cei cărora ar trebui să li se adreseze..cu riscul de a deveni monoton. Am fi putut sta liniștiți la locurile noastre, poate nici nu am avea nevoie de așa ceva; dar am văzut destui tineri cu talent, poate neformați, care au fost îndrumați nu spre ceea ce ar fi putut fi, ci spre ceea ce au vrut alții să facă din ei - triști, obedienți, cu câteva recenzii și lansări pe măsură, parte dintr-un circuit pe care acești Alții îl conturează în funcție de propriile interese (să ne mai mire tonul acestor tineri poeți, acest sentiment al neputinței?); toate acestea nu au nimic de-a face cu civitatea.

...mi-e teamă că dincolo de zidurile acestei lumi literare totul stă altfel.

Si-ar pastra profilul si fara larghetea unor explicatii sau adaosuri gen:


,,..tale, acel zid care ti-a ingradit existenta

..stiu ca nu crezi, ai ramas cu impresia asta

..ma rog, ar trebui sa o faca ...


poate pentru ca in poezie notele personale se pierd, se estompeaza, am indoieli ca este bine sa-i agatam de picioare balast, generic vorbind




/ vezi soarele cu mustățile lui țâșnind înspre cer
noaptea, luna ți se pare o meduză albastră /

frumos, aproape memorabil, ca un ceas al imaginilor dat inapoi

Tonul - legătura cu crucea e taman cât revelația cu un Dumnezeu zgârciob. Pe din două pot fi doar cruciulițele cumpărate din moll.

Ceva poezie alunecă spre final.

Un text autentic, ca o apă de rouă în mijlocul pustiului.

un text interesant, pare a nu mai fi dupa model

desi parca as mai deranja, din cauza unui neadevar, desi nu sunt un fervent religios. Spuneti la un moment dat:

"Sub dogma cunoscuta persista ritualuri, obiceiuri, traditii si practici a caror semnificatie s-a pierdut ori abia daca se mai intuieste (zalmoxianismul arhaic) pe care Biserica oficiala nu a reusit sa le inabuse ori confiste."

Intamplarea face sa fi fost interesat, acum cativa ani, daca acest cliseu are acoperire in realitate (fie daca sunt elemente care sa confirme ca a avut loc in trecut). Si am aflat ca nu, desi as putea sa spun ca am fost destul de curios. In fapt, Biserica nu condamna decat practicile magiei negre (presupunand ca ar fi si una alba, ma rog). Si nici nu depune eforturi sa "inabuse" ori "confiste" ritualuri, obiceiuri, traditii si practici. Ba chiar sunt locuri, in Balcani, unde sprijina traditiile sa ramana in picioare. Acum, ca d-ta ai intalnit, daca ai intalnit, pe cine-stie-cine care intelegea 'lucruri' pe dos, adica dupa cat il ducea capul, este cam altceva.

Ce nu inteleg eu (fiindca inteleg mai greu), dincolo de ceea ce inteleg, e de unde au luat(mai inainte) cei care nu erau traco-daci dragonul, presupun ca nu tuturor le-a venit ideea de la cate cineva care a zdrobit capul sarpelui, ma rog, ar trebui sa ne indicati si unde apare, la traco-daci, sarpele singur (ca sa intelegem mai mult). Acum, nu inteleg nici de ce "Vechiul Testament" al fi al "lor", reptilienii probabil, ignorand ce spunea chiar Cel Intrupat, anume ca nu a venit pentru un neam si ca a venit printre cei mai pacatosi, nici cum dinastia traco-daca a stapanit "vreo 600 de ani" cand este indeobste cunoscut ca ultimul imparat traco-dac/rumun este Focas (602 - 610). Ar mai fi, dar nu doresc sa deranjez si mai mult.

Ceea ce spuneti in "Romanii" (care am inteles ce grad de rudenie sunt cu atlantii) nu ne ajuta prea mult ca sa intelegem istoria asa cum a fost, fara legatura cu opera, baletul s.a. "istoria e cea mai frumoasa poveste, prin care popoarele isi mosesc identitatea". In privinta identitatii nu e nimic de mosit, romantat etc. Mai ales ca e vorba de o perioada relativ recenta acoperita de istorii (prioritar cronici oficiale), artefacte, vestigii. Adica de probe. Acum eu, cititorul Oarecare, va pot intreba: Daca istoria ne-"au scris-o altii", desi parca n-as fi de acord, din multiple considerente, cum putem face acest lucru maret inclisurati in confuzii si capcane [dupa cum spuneti: "Daca va doriti o istorie fara 'confuzii si capcane' va propun sa recititi \Vechiul Testament\"]?

O istorie romanțată, mai ales în perioadele de început, cu destule confuzii, cu câteva capcane în care cădeți...nu ne ajută prea mult. Poate că e de preferat răceala soldatului care-ați fost, cum spuneți.

Observ că s-a obținut ce se putea obține, prin vocea Bisericii la cel mai înalt nivel, anume sudarea breșei căscate artificial între cei care susțin adevărul istoric - că nu am fost romanizați - și Ortodoxie. Ar trebui amintit că această ruptură s-a datorat, în principal, acelora care nu au înțeles că religia lui Zamolxe a corespuns unei perioade istorice.

Dovada că și ceva care nu este autohton poate să stea, aici, în picioare.
Titlul privește exact spre acela care mi-a plăcut, și mie, mai mult.

...ar fi fost o idee să prindeți niște rime.

Oricum autentic, poezie.

cand ai o imagine buna, aici in formularea

"bratele mi s-au lungit de atat dor
si au inceput sa atarne pe jos ca niste serpi"

ori vii cu ceva in crescendo, ori renunti si o lasi suspendata, fiindca efectul se pierde; in mod normal ar trebui sa fie vorba de un discernamant implicat, nu de premeditare, "miză", prostii. Fireste, ideal ar fi sa ne mitraliati cu un arabesc, dar asta e greu pentru oricine.

o conditie minima ar fi ca, daca nu te prinde, macar sa nu te plictiseasca, nicicum sa te uiti crucis in sus.. sa vezi de unde cade, aici nu e cazul

din ce am vazut, textul se sustrage stilurilor consacrate aici: prichindeala in faza terminala, pinocchio levi, kiki-vulgaroctonul etc. Asta e bine.

primele patru versuri spun ceva, sunt in regula, desi nu vad ce sens mai are "doar din cand in cand", stufaris, fiindca sensul este inclus/preluat de ceea ce urmeaza, iar pentru a sublinia - in acest contex - nu vad rostul

Genul de dispunere pe care vi l-ati ales are un anumit succes numai daca spuneti ceva care sa ne lase cu gura cascata, asta daca nu reusiti sa scuturati salvarii metaforei. De cele mai multe ori, in poezie, cumintenia tonului este naruitoare, va pierdeti cititorul, casca, se aude sforaind dar inca nu a adormit!


Desigur, parerea era valabila daca nu aveam, in fata, un text incadrat la "personale", butaforic.